Aspectele care stau la baza tulburarilor de limbaj sunt importante de stiut atat pentru parinti, cat si pentru specialisti. Importanta lor pentru parinti e data tocmai de faptul ca ele pot fi prevenite. Pentru specialistii logopezi, ele sunt necesare pentru a putea pune un diagnostic corect cu privire la tulburarea prezenta, precum si pentru a pregati un program terapeutic adecvat, in vederea corectarii acesteia.
Tulburarile de limbaj pot aparea ca urmare a unor procese complexe care apar in perioada intrauterina a dezvoltarii fatului, in timpul nasterii sau dupa nastere. Acestea constituie o serie de cauze generale, la care pot fi adaugate si altele mai specifice.
Pe perioada sarcinii, apar o serie de cauze care pot influenta in mod negativ dezvoltarea fatului: intoxicatii si infectii ale gravidei, incompatibilitatea factorului Rh, carentele nutritive, traume psihice suferite de gravida, de la neacceptarea psihica a sarcinii, pana la excesul de stres, framantari interioare, spaime care influenteaza dezvoltarea functionala a fatului. La nivelul nasterii, pot aparea nasteri grele, prelungite, asfixii care determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, diverse traume fizice, precum lovirea capului de oasele pelviene.
Cele mai numeroase cauze sunt cele care actioneaza dupa nastere. Acestea pot fi de natura organica (diverse traumatisme mecanice care influenteaza negativ dezvoltarea sistemului nervos central - cu cat leziunea este mai intinsa si mai profunda, cu atat tulburarile sunt mai ample si mai complexe; lezarea timpanului - aceasta il va impiedica pe copil sa receptioneze corect limbajul celor din jur si sa emita corect diferitele sunete; anomalii dento-maxilo-faciale - acestea impiedica participarea sincronizata a elementelor implicate in vorbire; intoxicatii cu substante chimice, medicamentoase, alcool - acestea pot afecta mecanismele neurofiziologice ale limbajului; boli ale primei copilarii - meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul). Alte cauze sunt functionale, la nivelul carora pot fi afectate expiratia, fonatia, articulatia, precum si auzul fonematic (care se refera la capacitatea de a diferentia sunetele intre ele - apar deseori confuzii intre sunetele asemanatoare din punct de vedere acustic - "P" si "B", "C" si "G", "F" si "V", "T" si "D, "S" si "Ş", "S" si "Z", "J" si "Z", "Ţ" si "CE", respectiv "CI"). Exista si o serie de cauze psiho-neurologice, evidentiate mai ales in cazul persoanelor care au o structura anatomo-fiziologica mai fragila. Este cazul celor cu deficiente mintale, cu tulburari de memorie sau de atentie, sau a celor care se supraapreciaza - infatuatii.
O ultima categorie, pe care experienta ma determina sa o consider extrem de importanta si de frecvent intalnita, este cea a cauzelor psiho-sociale. Aparent, acestea nu par foarte importante, insa ele pot avea repercusiuni negative nu doar asupra dezvltarii limbajului copilului dumneavoastra, cat si asupra dezvoltarii sale psihice de ansamblu. Voi aminti aici metodele gresite de educatie, dar si slaba stimulare verbala a copilului in primii sai ani de viata, incurajarea copilului mic in vederea folosirii unei vorbiri incorecte, care pare amuzanta intr-o prima faza, dar care duce la obisnuinte deficitare ce vor fi rezistente la corectare. Un aspect deosebit de important este cel al imitarii unor modele verbale incorecte, in perioada in care se constituie si se dezvolta limbajul micutului. Un model incorect verbal poate veni chiar si din partea parintilor sau a celor apropiati, a unui coleg de gradinita sau chiar a educatoarei care constituie o persoana de referinta pentru prescolar. Alti factori sunt starile conflictuale, stresante sau suprasolicitante, dar si bilingvismul (situatia in care copilul este obligat sa invete o limba straina inainte de a-si forma deprinderile necesare pentru a comunica in limba materna).
Desigur, fiecare tulburare de limbaj poate avea la baza cauze specifice, deosebit de complexe si care trebuie cunoscute si identificate cu atentie in fiecare caz in parte. Acestea stau la baza oricarei terapii a limbajului, centrata nu doar pe dezvoltarea limbajului si pe corectarea acestuia, cat si pe imbunatatirea competentelor lingvistice a celui vizat, tinand cont de specificul dezvoltarii sale.
Desigur, fiecare tulburare de limbaj poate avea la baza cauze specifice, deosebit de complexe si care trebuie cunoscute si identificate cu atentie in fiecare caz in parte. Acestea stau la baza oricarei terapii a limbajului, centrata nu doar pe dezvoltarea limbajului si pe corectarea acestuia, cat si pe imbunatatirea competentelor lingvistice a celui vizat, tinand cont de specificul dezvoltarii sale.
Lavinia Achim (Neacșu)
logoped
lavinia.achim86@gmail.com
lavinia.achim86@gmail.com
Este foarte interesant ce spui si f adevarat. Am cunoscut familii in Germania care nu-si lasau copiii la televizor pana spre varsta de 7 ani. Pur si simplu nu priveau la televizor in prezenta acestora.
RăspundețiȘtergereProbabil ca va mai dura ceva timp pana cand parintii de la noi isi vor da seama cat de important e sa controleze timpul pe care copiii lor il petrec le televizor. Ma bucur ca ti s-a parut interesanta informatia!
RăspundețiȘtergere