Tulburari de limbaj la adulti...

      Cu toate ca majoritatea celor care vin la logoped sunt parinti cu copii cu diferite dificultati de limbaj sau de vorbire, acest lucru nu inseamna ca nu exista si adulti care sa intampine asemenea dificultati. De multe ori, printre adultii cu tulburari de limbaj exista prejudecata ca la varsta lor nu se mai poate vorbi de corectare. Este important sa stiti ca majoritatea tulburarilor de limbaj pot fi corectate la orice varsta, chiar daca exista anumite caracteristici specifice corectarii, influentate de varsta persoanei cu care se lucreaza.

      In cazul adultilor, cele mai frecvente tulburari de limbaj si de vorbire sunt: 

1. Tulburari de pronuntie: - in general, in randul adultilor intalnim dislalii monomorfe, adica tulburari de pronuntie in care este afectat un singur sunet sau o singura grupa de sunete asemanatoare (cel mai frecvent, sunetul "R", caz  in care vorbim despre rotacism; pe locul al doilea se afla sunetul "S" sau sunete din grupa lui "S" - sunetele siflante - caz in care vorbim despre sigmatism); de obicei, aceste dislalii monomorfe s-au mentinut in timp, avand la baza dislalii polimorfe, adica mai multe sunete diferite afectate, dintre care unele s-au mai corectat de-a lungul timpului; acesti adulti au fost in urma cu ani de zile copii cu dislalii polimorfe, dar care nu au fost dusi la logoped.

2. Tulburari de ritm si fluenta: - in aceasta categorie intra balbaiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, tumultus sermonis, tulburari coreice, aftongia; in cazul adultilor, balbaiala isi are de cele mai multe ori originea in copilarie, ca urmare a unor evenimente intens traite in plan emotional sau a unor traume; la varsta adulta, balbaiala poate surveni si ca urmare a unor probleme neurologice, a unui atac cerebral sau a unor rani la cap. 

3. Tulburari de scris-citit: in aceasta categorie amintim alexia si agrafia (in cazul adultilor nescolarizati), respectiv dislexia si/sau disgrafia (ca urmare a unor dificultati intampinate la varsta scolaritatii, la nivelul insusirii deprinderilor de scris-citit; daca nu se intervine logopedic la varsta copilariei, dificultatile persista la varsta adulta). Cauzele acestor tulburari pot fi: tulburari ale motricitatii si psihomotricitatii, o maniera nepotrivita de insusire a abilitatilor de scris-citit, in clasele I si a II-a (metode inadecvate de predare, relatie defectuoasa intre copil si invatator), inteligenta scazuta, diferite tulburari senzoriale (de exemplu, o deficienta vizuala - ambliopie), existenta altor tulburari de vorbire (de exemplu, de pronuntie) care se transpun, la varsta scolarizarii, in scris-citit.

4. Tulburari de voce: fonastenii, disfonii, afonii; acestea pot aparea ca urmare a unor cauze variate: afectiuni ale sistemului nervos central si periferic, afectiuni psihomotrice, diferite sindroame in care tulburarea de voce este simptom, afectiuni ale organelor implicate in vorbire sau ale aparatului respirator, deficiente auditive.

5. Tulburari polimorfe ale limbajului: afazia - in functie de tipul afaziei (determinat in legatura cu specificul leziunilor cerebrale), pacientul afazic poate intampina dificultati in exprimarea orala sau scrisa si/sau in intelegerea semnificatiei cuvintelor. Printre cele mai frecvente cauze mentionam: accidente vasculare cerebrale, infarct sau traumatisme cerebrale, tumori cerebrale, infecţii diverse (encefalita herpetică) care pot determina apariţia ei şi la copil. Modul in care se deruleaza in timp terapia logopedica in cazul adultilor cu afazie depinde de gradul leziunilor, dar si de frecventa sedintelor si de implicarea familiei in procesul corectarii.


Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com