Avertisment!

Stimati vizitatori, dragi parinti,
va recomand sa fiti foarte atenti la informatiile pe care le cititi pe forumuri cu privire la specialisti din diferite domenii si sa incercati sa verificati informatiile respective inainte de a va forma o opinie despre acestia.

Întrebări frecvente

    Am creat acest blog pentru a veni în ajutor cu informații utile, care să răspundă unor întrebări referitoare la acest domeniu de activitate. 

-> De ce să-mi duc copilul la logoped?
            Pentru că, uneori, doar sprijinul familiei nu îi este suficient pentru a se corecta. E greu pentru el să conștientizeze singur care e poziția corectă, exactă de pronunție a sunetelor pe care le omite sau deformează sau ce ritm ar fi necesar să aibă în vorbire pentru a se face înțeles de către ceilalți. Uneori nu e suficient faptul că îi oferiți un model verbal corect. Terapia logopedică presupune parcurgerea mai multor etape la nivelul fiecărei ședințe, etape în cadrul cărora se fac exerciții pentru dezvoltarea motricității organelor implicate în vorbire (buze, obraji, limbă), exerciții de respirație, exerciții de suflat și abia apoi exerciții specifice tulburării pe care o are copilul. La preșcolar, cele mai frecvente tulburări sunt cele de pronunție și cele de ritm și fluență.

-> Care este vârsta cea mai potrivită pentru intervenție?
           În cazul în care un copil tipic deformează sunete sau le omite, vârsta cea mai potrivită pentru intervenție este cea de 4-5 ani. Până atunci limbajul copilului ar trebui să fie deja structurat. În cazul în care copilul are și alte diagnostice (sindrom Down, autism, deficiențe auditive) care influențează negativ dezvoltarea limbajului sau nu are alte probleme medicale depistate, dar totuși nu vorbește sau vorbește puțin, se recomandă a se interveni logopedic mai devreme de vârsta menționată anterior. Recomandăm, în primul rând, efectuarea unei evaluări logopedice, pentru a stabili dacă este sau nu cazul de terapie.

-> Cât durează un demers de terapie logopedică?
         Un demers terapeutic poate dura de la câteva luni până la 1-2 ani, sau chiar mai mult, în funcție de diagnosticul logopedic, dar și de ritmul de evoluție al fiecărui copil în parte și de frecvența și constanța ședințelor de logopedie. Contează foarte mult motivația copilului, dorința lui de a se corecta, precum și aportul părinților, care ar fi recomandat să exerseze cât mai des cu copilul diverse exerciții recomandate de logoped.
-> Care sunt etapele pe care un asemenea demers le urmărește? 
                La nivelul fiecărei ședințe de logopedie, logopedul desfășoară împreună cu copilul diverse exerciții pentru dezvoltarea motricității generale și specifice, a organelor implicate în vorbire (limbă, buze, obraji), exerciții de respirație și de suflat (pentru reglarea echilibrului inspir-expir și coordonarea respirației cu actul vorbirii) și apoi activități de stimulare și/sau corectare specifice tipului de tulburare existent. În cazul tulburărilor de pronunție (dislalii) - cele mai frecvente la preșcolari - se urmărește, în principal, obținerea izolată a sunetului pe care copilul nu îl spune, apoi integrarea lui în silabe, în cuvinte (în toate pozițiile - inițial, median, final), în propoziții și în contexte verbale cât mai variate.

-> Care e rolul părintelui în acest proces?
            Părintele este coparticipant la acest proces de dezvoltare a vorbirii sau de corectare a vorbirii greșite. El poate exersa acasă cu copilul diverse activități recomandate de logoped, fișe de lucru sau pur și simplu să-i atragă atenția copilului cu privire la pronunția lui (în cazul în care diagnosticul este unul de dislalie - tulburare de pronunție). Este important ca părintele să nu-i atragă atenția în contexte sociale în care copilul este înconjurat de alți copii, ci să facă acest lucru acasă, în mediu familial. Astfel, copilul se va simți securizat și va coopera mult mai bine. În cazul în care acordați măcar câteva minute zilnic acestor exerciții, progresele în corectare se vor vedea mult mai rapid decât dacă v-ați baza exclusiv pe ședințele terapeutice care se desfășoară, de regulă, o dată sau de două ori pe săptămână. Acest timp petrecut la logoped este totuși doar o fărâmă din timpul pe care îl petrece la grădiniță/școală sau acasă, desfășurând diferite activități.
-> Care este frecvența cu care se desfășoară ședințele de logopedie?
            Aceasta se stabilește de comun acord, în funcție de diagnostic, dar și de dorința, posibilitatea și disponibilitatea părinților. În general, pentru o evoluție optimă, recomandăm 2 ședințe/săptămână, tocmai pentru ca demersul terapeutic să aibă constanță și continuitate. Este foarte important ca exercițiul să se realizeze sistematic, cu cât mai puține pauze, pentru ca noile deprinderi să se poată consolida mai temeinic, dar și într-un timp mai scurt.  

-> Cât durează o ședință de logopedie?
         În general, o ședință de logopedie durează până la 40-45 minute la copii și până la 1 oră, pentru adulți. Este un timp care se stabilește în funcție de capacitatea de concentrare a atenției copiilor, dar și în funcție de specificul tulburării.

-> Care sunt principalele tulburări de limbaj? 
            Tulburările de limbaj se clasifică în:
  • tulburări de pronunție: dislalii, rinolalii, dizartrii;
  • tulburări de ritm și fluență: bâlbâială, logonevroză, tumultus sermonis, tahilalie, bradilalie, aftongia și tulburări coreice;
  • tulburări ale vocii: afonie, disfonie, fonastenie, tulburări de mutație ale vocii;
  • tulburări ale scris-cititului: parțiale (disgrafie, dislexie) sau totale (agrafie, alexie);
  • tulburări polimorfe ale limbajului: afazie, alalie;
  • tulburări de dezvoltare ale limbajului: întârziere în dezvoltarea limbajului, retardul simplu, retardul complex de limbaj, mutismul psihogen. 

    -> Pot avea și adulții tulburări de limbaj?
                Există în clasificarea tulburărilor de limbaj și tulburari care apar sau se manifestă și la adulți. Tulburările de ritm și fluență (bâlbâiala) pot fi prezente la aproape orice vârstă, ca urmare a unor traume emoționale, a unor evenimente familiale sau profesionale intens trăite din punct de vedere emoțional. O altă tulburare specifică vârstei adulte este afazia, care survine, cel mai frecvent, în urma unor accidente vasculare cerebrale. De asemenea, adulții pot prezenta tulburări de pronunție sau de scris-citit restante, care nu au fost corectate la vârsta copilăriei.

    -> Orice tulburare de limbaj poate fi corectată?
                Este foarte important să știți că, în cele mai multe cazuri, da!!! Acesta este un aspect pozitiv al terapiei logopedice. Desigur, intervalul de corectare diferă, în funcție de vârsta persoanei, de implicarea sa în procesul terapeutic, de diagnosticul logopedic și/sau medical, precum și de frecvența și constanța ședințelor logopedice.  

    Pentru că s-ar putea să nu fi cuprins toate aspectele care vă interesează, în cazul în care aveți alte întrebări, vă aștept să-mi scrieți pe mail : lavinia.achim86@gmail.com sau mai jos.

    4 comentarii:

    1. buna ziua ,am un copil in clasa 0 are 6 anisi pronunta mai mult ,t in loc de s,c.ce pot face?

      RăspundețiȘtergere
    2. Buna seara, va recomand o evaluare logopedica, pentru un diagnostic cert si asta cat mai curand. De obicei, tulburarile de pronuntie existente se extind la nivelul limbajului scris, atunci cand cel mic invata scrierea, deoarece el are tendinta sa scrie cuvintele exact asa cum le aude si cum le pronunta, adica defectuos.

      RăspundețiȘtergere
    3. Buna ziua, am inceput acasa un program de logopedie cu copilul de 4 ani jumatate. El are stigmatism interdental. de fapt el pronunta literele specifice s, s, t, j, ț dar cu greutate si lucram la consolidare. bineinteles diftongii. am facut o evaluare la specialist si nu sunt alte probleme. Acum intrebarea mea ar fi daca exista o tehnica speciala sau daca imi puteti recomada niste materiale pentru mobilitatea limbii - in sensul ca limbuta lui este mult prea mobila - nu sta locului o secunda :) si mai ales este greu sa o pozitioneze in locul potrivit pentru pronuntia literelor de care zicem. multumesc Mihaela

      RăspundețiȘtergere
    4. Buna seara! Sunt foarte utile exercitiile de motricitate a organelor implicate in vorbire, pe care le gasiti si aici pe blog, insistand pe cele ce tin de motricitatea linguala. Un exercitiu eficient pentru sigmatismul interdental este acela in care cel mic misca ritmic limbuta inauntru-inafara cavitatii bucale (practic, scoate limba si o retrage apoi complet in gurita, de mai multe ori). Acest exercitiu educa muschii adductori ai limbii, astfel incat limba sa invete sa se retraga in cavitatea bucala, in spatele dintilor, asa cum o presupune pozitia corecta de articulare a sunetelor afectate de sigmatism. In rest, pentru a invata limba sa se pozitioneze la locul potrivit pentru un interval mai lung de timp, puteti face exercitii de pozitionare, cu cresterea treptata a intervalului de timp in care cel mic tine limbuta in pozitia mentionata. Puteti folosi recompensa pentru a-l motiva in aceasta activitate. Va doresc mult succes!

      RăspundețiȘtergere