Avertisment!

Stimati vizitatori, dragi parinti,
va recomand sa fiti foarte atenti la informatiile pe care le cititi pe forumuri cu privire la specialisti din diferite domenii si sa incercati sa verificati informatiile respective inainte de a va forma o opinie despre acestia.

duminică, 19 mai 2013

Despre tulburarile de voce si terapia lor...


Ideea acestei postari mi-a venit in urma cu cateva saptamani, cand am urmarit la televizor o emisiune in care era invitata o doamna doctor ORL, terapeut vocal. Pe aceasta cale, am aflat cateva lucruri noi, foarte interesante, despre tulburarile de voce, pe care o sa vi le impartasesc. Spectrul acesta al tulburarilor de voce este unul cu care ne intalnim mai rar la cabinetele logopedice. Nu pentru ca n-ar exista persoane cu astfel de probleme, ci pentru ca exista specialisti pe recuperare vocala la Institutul de Fonoaudiologie, astfel ca majoritatea celor cu tulburari de voce ajung acolo.
Asa cum va mentionam mai demult, tulburarile de voce inseamna fonastenii, disfonii, afonii. Acestea pot aparea atat la adulti, cat si la copii, ca urmare a unor cauze variate: afectiuni ale sistemului nervos central si periferic, afectiuni psihomotrice, diferite sindroame in care tulburarea de voce apare ca simptom, afectiuni ale organelor implicate in vorbire sau ale aparatului respirator, deficiente auditive.
Inainte de a avea nevoie de recuperare vocala si pentru a preveni cumva diferitele afectiuni vocale, e bine sa stiti care sunt principalele reguli de igiena vocala:
- evitarea strigatelor si a vorbirii in soapta (si aceasta presupune efort si poate dauna uneori chiar mai mult decat vocea strigata); de asemenea, incercati sa nu vorbiti atunci cand exista un zgomot de fond (de exemplu, atunci cand masina merge si motorul face zgomot, efortul depus pentru a vorbi si pentru a acoperi acest zgomot de fond este unul solicitant pentru voce, chiar daca nu ne dam seama de acest lucru);
- hidratarea corespunzatoare;
- evitarea fumatului: acesta este foarte toxic pentru organele implicate in vorbire;
- evitarea modificarii contextuale a vocii (de exemplu, femeile au tendinta de a vorbi mai grav atunci cand vor sa se impuna).

 Aceste reguli sunt foarte utile nu doar in recuperarea pacientilor cu diferite afectiuni vocale, cum ar fi disfonia functionala, cat si pentru cei care isi doresc sa previna aparitia afectiunilor vocale.
 Unele dintre cele mai frecvente afectiuni vocale sunt nodulii vocali. Acestia sunt de regula bilaterali si apar din cauza unui traumatism vocal constant. Nodulii se manifesta prin raguseala, voce aspra, oboseala vocala, chiar durere in zona cervicala si durere de gat, asemanatoare celei dintr-o raceala obisnuita. Pot aparea atat la copii - mai ales la baieti, ca urmare a faptului ca tipa atunci cand se joaca, cat si la adulti - mai frecvent la femei, deoarece ele solicita mai mult vocea si au o anumita fragilitate la nivelul organelor implicate in vorbire. Terapia logopedica in cazul acesta presupune reeducarea vocala si poarta numele de terapie foniatrica. Terapia foniatrica se realizeaza dupa o schema bine stabilita, pornind de la exercitii de reeducarea respiratiei, pana la exercitii speciale de fonatie pentru a reduce impactul asupra corzilor vocale (exercitii de relaxare). Exercitiile se realizeaza impreuna cu terapeutul, primele 4-5 sedinte, iar apoi pacientul le poate realiza singur acasa, dupa ce terapeutul s-a convins ca pacientul le realizeaza corect. Este necesar ca aceste exercitii sa se realizeze cateva luni de zile, in functie de recomandarea terapeutului. Exista situatii in care nodulii nu se vindeca doar prin aceasta terapie. Daca dupa 6 luni situatia nu e ameliorata, se recurge la interventia chirurgicala. Dupa inlaturarea prin operatie a nodulilor, ei pot reaparea, daca nu se respecta regulile de igiena vocala amintite anterior. Recidiva este mai frecventa la copii, deoarece ei se controleaza mai greu atunci cand vorbesc si sunt mai putin atenti la felul cum vorbesc si mai concentrati la mesajul pe care il transmit.
O alta afectiune vocala frecventa o reprezinta polipii vocali. Acestia sunt de regula unilaterali si nu raspund la terapia vocala, motiv pentru care necesita interventia chirurgicala. Interventia chirurgicala este precedata, dar si urmata de cateva sedinte de terapie vocala. Interventia chirurgicala presupune anestezie generala si se realizeaza sub microscop.
Exercitiile de terapie vocala sunt exercitii derivate din exercitiile de logopedie, dar si din cele de canto (ce vizeaza inaltimea vocii). Aceste exercitii se realizeaza treptat, la inceput in sedinte de durata mai scurta, treptat adaugandu-se si alte tipuri de exercitii.


Lavinia Achim (Neacșu)
logoped
lavinia.achim86@gmail.com