Avertisment!

Stimati vizitatori, dragi parinti,
va recomand sa fiti foarte atenti la informatiile pe care le cititi pe forumuri cu privire la specialisti din diferite domenii si sa incercati sa verificati informatiile respective inainte de a va forma o opinie despre acestia.

luni, 12 decembrie 2011

Despre terapia tulburarilor scris-cititului...

     Asa cum va spuneam intr-o postare anterioara, vom incheia discutia despre tulburarile scris-cititului cu informatii referitoare la interventia logopedica in cazul acestora. In primul rand, e bine sa stiti ca multe dintre metodele si procedeele care se folosesc in corectarea dislexo-disgrafiei sunt folosite in scoala, cu scopul stimularii verbale si a gandirii.

      Exista o serie de metode de corectare cu caracter general. In primul rand, ne referim la exercitii pentru dezvoltarea musculaturii degetelor si mainilor. In acest sens, se realizeaza diferite miscari de strangere sau intindere a degetelor, sau chiar de lovire usoara cu degetele in masa, imitand picaturile de ploaie. O alta metoda se refera la dezvoltarea auzului fonematic, adica a capacitatii de discriminare intre sunete asemanatoare din punct de vedere auditiv, precum si a diferentia intre sunet si litera, sau intre sunet si reprezentarea sa grafica. Pentru acest obiectiv, se realizeaza anumite liste cu cuvinte paronime: discriminarea "F"-"V" ("fată" - "vată", "facă" - "vacă"), discriminarea "P"-"B" ("pot" - "bot"), discriminarea "S"-"Ş" ("soc" - "şoc"), discriminarea "Ş"-"J" ("şoc" - "joc", "şură" - "jură"), discriminarea "R"-"L" ("rac" - "lac", "car" - "cal") etc. Educarea si dezvoltarea capacitatii de orientare si organizare spatiala este si ea foarte importanta pentru un scris-citit corect. In acest sens, se pot realiza diverse exercitii pentru ca persoana cu tulburari de scris-citit sa constientizeze raporturile stanga-dreapta, sus-jos, inainte-inapoi, deasupra-dedesubt.

     Dintre metodele si procedeele cu caracter specific logopedic, le vom aminti pe urmatoarele:

1. Persoana cu tulburari de scris-citit trebuie, in primul rand, sa invete sa isi concentreze activitatea psihica asupra proceselor de analiza si sinteza a elementelor ce tin de citit sau de scris. In acest scop, sunt realizate exercitii de descompunere a cuvantului in silabe, a propozitiei in cuvinte si apoi invers. Pentru ca aceste exercitii sa poata fi realizate, este imperativ ca persoana cu tulburari de scris-citit sa inteleaga textul scris/citit.

2. Formarea capacitatii de constientizare a erorilor tipice dislexo-disgrafiei: aceasta se realizeaza prin anumite actiuni care sa evidentieze legatura dintre perceptia acustica (a textului citit) si forma sa optico-kinestezica. Este foarte important ca de fiecare data cand persoana cu tulburari de scris-citit greseste, sa i se ofere varianta corecta a modului in care se scrie sau se citeste textul respectiv. Apoi i se solicita sa repete forma corecta pana cand greseala dispare. De exemplu, daca cineva il omite pe "L", i se va solicita sa rosteasca cuvinte cu acest sunet. Aceasta metoda da rezultate slabe in cazul celor cu deficienta mintala. 

3. Dezvoltarea capacitatii de sesizare a relatiei dintre sunet si reprezentarea lui grafica, dintre litera si reprezentarea ei grafica, precum si dintre sunet si litera: aceasta metoda este foarte eficienta in cazurile in care tulburarile vorbirii orale (precum tulburarile de pronuntie) se transpun in scris-citit. Tipuri de exercitii: 
                            a) logopedul citeste un text cu greseli, iar persoana cu tulburari de scris-citit are sarcina de a sublinia literele si grafemele afectate.
                            b) sub supravegherea logopedului, persoana cu tulburari de scris-citit citeste singura textul si subliniaza literele si grafemele gresite. 
                   c) folosirea de scheme sau magini care sa stimuleze utilizarea cuvintelor critice, pe care persoanele cu tulburari de scris-citit se feresc sa le foloseasca. 

4. Dezvoltarea capacitatii de discriminare auditiva, vizuala si kinestezico-motrica: in acest sens se pot realiza dictarea sau citirea de propozitii sau fraze scurte, care vor fi ulterior corectate cu ajutorul persoanei cu tulburari de scris-citit. Implicandu-se activ in corectarea propriilor greseli, aceasta invata treptat cum sa le elimine. Rezultate bune se obtin si prin scrierea colorata a cuvintelor si grafemelor critice. Aceasta metoda da rezultate bune si in cazul deficientilor mintal, cu conditia ca de fiecare data sa se modifice culoarea grafemului gresit.

5. Dezvoltarea si perfectionarea abilitatilor de scris-citit prin urmatoarele procedee:
  • citirea imaginilor izolate si in suita;
  • citit-scrisul selectiv: se vor indica cuvintele, grafemele, literele critice pe care persoana cu tulburari de scris-citit trebuie sa le citeasca si sa le scrie pana cand se va obisnui.
  • citirea simultana si scrisul controlat: persoana cu tulburari de scris-citit citeste concomitent cu logopedul, scrie sub supravegherea logopedului; acest procedeu se foloseste pentru a constientiza propriile greseli si a invata sa se autocontroleze.
  • citit-scrisul in pereche: acest procedeu se utilizeaza deoarece uneori persoana cu tulburari de scris-citit sesizeaza mai repede greselile altuia decat ale lui; are loc sub forma de competitie intre doua persoane care scriu sau citesc in acelasi timp, corectandu-se reciproc; acest procedeu duce la scaderea tensiunii si a negativismului, fiind foarte eficient si in cazul deficientilor mintal. 
  • citit-scrisul in stafeta greselilor: se scrie un text pana cand se greseste, continuand apoi sarcina un alt elev (pentru copiii mici, se poate realiza sub forma de joc).
  • citit-scrisul in stafeta: se scrie sau citeste un fragment, dupa care se indica o alta persoana care continua, astfel incat ea sa fie atenta sa-l corecteze pe cel care greseste.
  • citit-scrisul cu caracter ortoepic: silaba afectata in scris sau in citit se scrie sau citeste de doua ori, pentru ca persoana cu tulburari de scris-citit sa-si dezvolte atentia si memoria cu privire la greseala respectiva.
  • citit-scrisul pe roluri: fiecare persoana are de indeplinit un rol intr-o povestire, citind doar propriul rol; astfel, ea invata sa fie atenta si se obisnuieste cu situatia de asteptare; aceasta metoda faciliteaza introducerea intonatiei si ritmului in citire.
  • citit-scrisul pe sintagme: acest procedeu este menita a determina persoana cu tulburari de scris-citit sa evite dificultatile de intelegere cu privire la sensul celor citite sau scrise.
      De asemenea, in terapia tulbuarilor de scris-citit se mai realizeaza si exercitii de dictare, copiere sau compunere. Dintre cele trei, cele mai frecvente greseli apar la compunere, deoarece persoana nu mai are in fata modelul si nu mai aude sunetul pronuntat corect, pentru a face legatura cu reprezentarea lui grafica. Mai mult, formularea ideilor si transpunerea acestora in cuvinte scrise fac ca persoana care scrie sa nu mai  fie atenta la modul in care scrie. Copierea este foarte utila pentru dezvoltarea deprinderilor motorii, dar si pentru ca persoana sa se obisnuiasca cu formele diferite ale grafemelor. Este recomandat ca textele date spre copiere sa fie bine organizate. Mai grea decat copierea este dictarea, deoarece persoana nu are modelul in fata. Este foarte important ca textele dictate sa fie bine organizate si sa nu contina cuvinte necunoscute de catre persoana care urmeaza sa scrie.


Lavinia Neacsu
logoped 

lavinia_neacsu_tw@yahoo.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu