Avertisment!

Stimati vizitatori, dragi parinti,
va recomand sa fiti foarte atenti la informatiile pe care le cititi pe forumuri cu privire la specialisti din diferite domenii si sa incercati sa verificati informatiile respective inainte de a va forma o opinie despre acestia.

marți, 25 ianuarie 2011

Despre formele dislaliei...

Dupa cum aminteam intr-o postare anterioara, tulburarile de pronuntie de tipul dislaliei sunt cele mai frecvente tulburari de vorbire care se intalnesc printre prescolari, si nu numai. Pentru ca in ultimii ani mi-am desfasurat activitatea prin mai multe gradinite particulare, va pot spune ca cei mai multi prescolari cu care am lucrat au fost baieti. Frecventa mai mare a tulburarilor de limbaj in randul persoanelor de gen masculin a fost dealtfel si dovedita stiintific.
           Statisticile sunt destul de ingrijoratoare la nivelul depistarii tulburarilor de pronuntie. La fiecare inceput de an scolar, evaluarile pe care le-am realizat printre prescolarii peste 4 ani indica faptul ca o covarsitoare majoritate manifesta asemenea tulburari. Ceea ce este mai trist este faptul ca parintii nu aleg intotdeauna terapia logopedica pentru copiii lor, chiar daca pot beneficia de aceasta in cadrul gradinitelor, si cu toate ca sunt instiitati de dificultatile pe care le au copiii lor. De multe ori, parintii aleg pentru copiii lor diverse optionale, si argumenteaza ca nu vor sa incarce programul copiilor si cu logopedia. Fapt usor surprinzator cand ne gandim ca logopedia nu poate fi privita ca un optional oarecare, pentru ca este vizata vorbirea propriului copil, careia ar trebui sa i se acorde o importanta sporita.
         Cele mai frecvente dislalii sunt: sigmatismul (deformarea, substituirea, omiterea sunetelor   de tipul "S", "Z", "Ţ", "Ş", "J", "CE", "CI", "GE", "GI" sau inversarea acestora cu alte sunete) si parasigmatismul (inlocuirea oricarui sunet din cele mentionate cu un alt sunet - de obicei "T" sau "D"); rotacismul (deformarea, substituirea, omiterea sunetului "R" sau inversarea acestuia cu alte sunete în vorbirea spontană şi în cea reprodusă) si pararotacismul (inlocuirea lui “R” cu alte sunete) si lamdacismul (deformarea, substituirea, omiterea sunetului "L" sau inversarea acestuia cu alte sunete), respectiv paralambdacismul (inlocuirea lui “L” cu alte sunete).

  •    Sigmatismul:

- cauze posibile: - deficientele de auz (fac dificila perceperea corecta a sunetelor si discriminarea lor); 
                         - deficientele auzului fonematic (influenteaze receptia si pronuntia);
                         - imitarea unor modele de pronuntie neadecvate;
                         - desfasurarea de activitati intr-un mediu social putin stimulativ;
                         - anomalii dentomaxilare, despicaturi de val palatin si buze.
  
- foarte frecvent este cel interdental in cazul caruia sunetele "S", "Z" si (de obicei) "Ţ" sunt pronuntate cu limba intre dinti (acesta este destul de rezistent la corectare, in sensul ca desi copilul poate invata rapid pozitia corecta de emitere, automatizarea acesteia la nivelul vorbirii spontane este de durata); de multe ori, pronuntia interdentala a sunetelor "S", "Z" si (de obicei) "Ţ" este insotita de inlocuirea sunetului "Ş" cu "S' si a lui "J" cu "Z", sau de pronuntia grupurilor de sunete “CE”, “CI” respectiv “GE”, “GI” tot cu limba intre dinti (sau inlocuirea lor cu “ŢE”, “ŢI”, respectiv “ZE”, “ZI”);

- nu este obligatoriu ca toate sunetele mentionate ("S", "Z", "Ţ", "Ş", "J", "CE", "CI", "GE", "GI") sa fie afectate.


  •  Rotacismul:        

- cauze posibile: - anomalii anatomice sau functionale ale limbii;
                         - deficiente ale boltei palatine;
                         - deficiente ale auzului fizic sau fonematic;
                         - imitarea unr modele deficitare de pronuntie;
                         - factori de natura psiho-sociala, ce duc la fixarea deprinderii gresite si la complexe; 
- de obicei, sunetul "R" este fie omis, fie pronuntat fara vibrarea limbii, asa cum este normal si corect, fie inlocuit cu "I" sau "L" in vorbirea spontana.

  •  Lambdacismul

- este a treia forma ca frecventa, a tulburarilor de pronuntie;
- cea mai raspandita forma este lambdacismul interdental (atunci cand varful limbii este introdus printre dinti, fapt care afecteaza sonoritatea lui “L”);
- in cazul paralambdacismului, sunetul "L" este mai ales inlocuit prin dublarea vocalei care o urmeaza in cuvant, dar si cu sunetele "N", "T", "I", "Y", "D", "G", "R".



Lavinia Neacsu
logoped
lavinia_neacsu_tw@yahoo.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu