Despre tulburarile de voce si terapia lor...

Ideea acestei postari mi-a venit in urma cu cateva saptamani, cand am urmarit la televizor o emisiune in care era invitata o doamna doctor ORL, terapeut vocal. Pe aceasta cale, am aflat cateva lucruri noi, foarte interesante, despre tulburarile de voce, pe care o sa vi le impartasesc. Spectrul acesta al tulburarilor de voce este unul cu care ne intalnim mai rar la cabinetele logopedice. Nu pentru ca n-ar exista persoane cu astfel de probleme, ci pentru ca exista specialisti pe recuperare vocala la Institutul de Fonoaudiologie, astfel ca majoritatea celor cu tulburari de voce ajung acolo.

Asa cum va mentionam mai demult, tulburarile de voce inseamna fonastenii, disfonii, afonii. Acestea pot aparea atat la adulti, cat si la copii, ca urmare a unor cauze variate: afectiuni ale sistemului nervos central si periferic, afectiuni psihomotrice, diferite sindroame in care tulburarea de voce apare ca simptom, afectiuni ale organelor implicate in vorbire sau ale aparatului respirator, deficiente auditive.

Inainte de a avea nevoie de recuperare vocala si pentru a preveni cumva diferitele afectiuni vocale, e bine sa stiti care sunt principalele reguli de igiena vocala:

- evitarea strigatelor si a vorbirii in soapta (si aceasta presupune efort si poate dauna uneori chiar mai mult decat vocea strigata); de asemenea, incercati sa nu vorbiti atunci cand exista un zgomot de fond (de exemplu, atunci cand masina merge si motorul face zgomot, efortul depus pentru a vorbi si pentru a acoperi acest zgomot de fond este unul solicitant pentru voce, chiar daca nu ne dam seama de acest lucru);

- hidratarea corespunzatoare;

- evitarea fumatului: acesta este foarte toxic pentru organele implicate in vorbire;

- evitarea modificarii contextuale a vocii (de exemplu, femeile au tendinta de a vorbi mai grav atunci cand vor sa se impuna).

 Aceste reguli sunt foarte utile nu doar in recuperarea pacientilor cu diferite afectiuni vocale, cum ar fi disfonia functionala, cat si pentru cei care isi doresc sa previna aparitia afectiunilor vocale.

 Unele dintre cele mai frecvente afectiuni vocale sunt nodulii vocali. Acestia sunt de regula bilaterali si apar din cauza unui traumatism vocal constant. Nodulii se manifesta prin raguseala, voce aspra, oboseala vocala, chiar durere in zona cervicala si durere de gat, asemanatoare celei dintr-o raceala obisnuita. Pot aparea atat la copii - mai ales la baieti, ca urmare a faptului ca tipa atunci cand se joaca, cat si la adulti - mai frecvent la femei, deoarece ele solicita mai mult vocea si au o anumita fragilitate la nivelul organelor implicate in vorbire. Terapia logopedica in cazul acesta presupune reeducarea vocala si poarta numele de terapie foniatrica. Terapia foniatrica se realizeaza dupa o schema bine stabilita, pornind de la exercitii de reeducarea respiratiei, pana la exercitii speciale de fonatie pentru a reduce impactul asupra corzilor vocale (exercitii de relaxare). Exercitiile se realizeaza impreuna cu terapeutul, primele 4-5 sedinte, iar apoi pacientul le poate realiza singur acasa, dupa ce terapeutul s-a convins ca pacientul le realizeaza corect. Este necesar ca aceste exercitii sa se realizeze cateva luni de zile, in functie de recomandarea terapeutului. Exista situatii in care nodulii nu se vindeca doar prin aceasta terapie. Daca dupa 6 luni situatia nu e ameliorata, se recurge la interventia chirurgicala. Dupa inlaturarea prin operatie a nodulilor, ei pot reaparea, daca nu se respecta regulile de igiena vocala amintite anterior. Recidiva este mai frecventa la copii, deoarece ei se controleaza mai greu atunci cand vorbesc si sunt mai putin atenti la felul cum vorbesc si mai concentrati la mesajul pe care il transmit.

O alta afectiune vocala frecventa o reprezinta polipii vocali. Acestia sunt de regula unilaterali si nu raspund la terapia vocala, motiv pentru care necesita interventia chirurgicala. Interventia chirurgicala este precedata, dar si urmata de cateva sedinte de terapie vocala. Interventia chirurgicala presupune anestezie generala si se realizeaza sub microscop.

Exercitiile de terapie vocala sunt exercitii derivate din exercitiile de logopedie, dar si din cele de canto (ce vizeaza inaltimea vocii). Aceste exercitii se realizeaza treptat, la inceput in sedinte de durata mai scurta, treptat adaugandu-se si alte tipuri de exercitii.


Lavinia Achim (Neacșu)

logoped
lavinia.achim86@gmail.com

      

Folosirea marionetelor in terapia logopedica...

      Ma pregatesc de ceva vreme sa abordez acest titlu, deoarece este unul foarte drag mie. Imi aminteste de inceputurile mele ca logoped, cand imi desfasuram activitatea doar in gradinite particulare. Am invatat, inca de atunci, ca fiecare copil este o provocare, o individualitate careia trebuie sa-i acorzi o atentie aparte. Am invatat ca ei sunt atat de diferiti, incat, pentru a avea rezultate optime cu fiecare dintre ei, trebuie sa-i abordezi diferit, personalizat, tinand cont nu doar de obiectivele pe care tu le urmaresti ca logoped, cat mai ales de particularitatile lui psihologice, dar si de ceea ce le place, de ceea ce ii motiveaza pe ei sa se implice cu drag in activitate.

     Am invatat sa cos marionete de la o colega de facultate pe care o pretuiesc foarte mult. A manui o marioneta e o arta, doar stim. Stim de la teatrul de papusi. Marionetele create de noi nu sunt ca cele de la teatrul de papusi. Nu sunt pretentioase, ci confectionate din.... sosete! Dar sunt atat de haioase! Prima marioneta pe care am confectionat-o impreuna cu colega mea ma priveste si acum din raftul cu jucarii, parca intrebandu-ma "Cand ma mai duci la copii?". S-a uzat, mititica... 

        Primul copil care a iubit-o a fost C. El venea la gradinita la care lucram de la o alta gradi, special pentru intalnirile noastre de logopedie. Era un copil foarte istet si foarte simpatic. Desi avea, la nivel de pronuntie, mai multe sunete afectate (facea confuzii "S" - "Ş", "J"-"Z", "Ţ"-"CE", "CI"), mama a insistat sa lucram din start pe emiterea lui "R" pe care C. nu il spunea la acel moment. Astfel, a intrat in scena marioneta care a luat numele de "Orange" (ati ghicit, era confectionata dintr-o soseta portocalie!). C. s-a atasat atat de mult de micul prieten impreuna cu care facea exercitiile specifice emiterii sunetului "R", incat devenea o mare drama atunci cand il uitam pe Orange acasa. Dupa o luna de zile, C. reusea sa il spuna pe "R" izolat, cu o vibratie completa a limbii. Pentru un logoped aflat la inceput de drum, aceasta reusita era o mare realizare! Mi-au dat lacrimile cand am vazut ce frumos il spunea! Sigur ca nimic din toate acestea n-ar fi fost posibile daca terapia nu s-ar fi desfasurat cu constanta, de doua ori pe saptamana si daca prichindelul nu s-ar fi implicat cu tot sufletul in realizarea exercitiilor alaturi de marioneta, in oglinda! 

      De atunci, mi-am mai achizitionat si alte marionete, din magazine. De exemplu, sunt la Ikea astfel de marionete dintre care unele au limba mobila, fiind foarte utile logopezilor in activitatea lor, deoarece ei pot astfel sa ii arate copilului exact care este pozitia corecta de articulare a unui anumit sunet pe care doresc sa-l corecteze.
        Astfel, in munca noastra, marionetele sunt foarte importante! Sigur ca nu toti copiii reactioneaza la fel la ele, dar majoritatea se imprietenesc cu ele si fara sa-si dea seama, ajung sa fie mult mai implicati in propria terapie. Acest lucru le influenteaza pozitiv si evolutia in terapie, iar progresele se vad altfel.

       


Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

Despre stimularea verbala a copilului...

          M-am gandit ca primul articol de anul acesta sa fie pe tema stimularii verbale a copilului. Voi face la inceput referire la copilul mic, dar as vrea sa va spun cateva lucruri si despre stimularea copilului de varsta prescolara. Sa-ncepem...

       Va scriam mai demult ca, inca din primele clipe de viata, copilul are nevoie de stimulare verbala constanta. Acest aspect este foarte important pentru ca el sa se dezvolte normal din punct de vedere al limbajului, adica sa fie la zi cu achizitiile lingvistice. Ce inseamna a-l stimula pe copilul mic? Inseamna a i se vorbi tot timpul, a-l implica cat mai mult in contexte de comunicare tot mai diverse, chiar daca atunci cand e foarte mic, putem avea senzatia ca vorbim degeaba, pentru ca el nu ne intelege. Fiti convinsi ca faptul ca va aude vorbindu-i intr-un anumit fel, il determina sa se simta in siguranta si iubit. Asta mai ales pentru ca el poate face diferenta intre o vorba spusa pe un ton dragastos si o alta pe un ton rastit. Mai tarziu, la 11 luni -12 luni, datorita sunetelor, a zgomotelor pe care le percepe si a vorbirii celor din jur, copilul mic incepe el insusi sa rosteasca primele cuvinte. Dezvoltarea vorbirii copilului mic poate fi stimulata si de alte surse sonore din vecinatatea lui. De pilda, daca i se pune spre ascultare muzica sau radioul, sau mai tarziu, dupa 2 ani, daca urmareste desene la televizor. Atentie insa la mijlocul acesta care poate deveni foarte usor daunator copilului. Aveti grija sa gestionati foarte bine timpul pe care il petrece copilul dvs. la televizor (la varste mici, intre 2 - 4 ani, nu mai mult de 30 minute in fiecare zi), iar atunci cand se uita totusi la televizor, implicati-l din cand in cand in situatii de comunicare reala, care sa il smulga din atractia ecranului.

       In primii ani de viata, stimularea verbala a celui mic trebuie sa se realizeze constant. Vorbiti-i cat mai mult si cat mai des, fara a fi preocupati de modul in care vorbeste el, de faptul ca poate deformeaza sau nu emite anumite sunete. Pana la 4 ani, e foarte important ca el sa-si dezvolte adecvat vocabularul, sa cunoasca notiuni spatiale si temporale minime, sa formuleze propozitii si sa aiba o initiativa buna de comunicare. Puneti-i intrebari copilului dvs., solicitati-i sa va denumeasca diferite lucruri pe care le vedeti in jur atunci cand mergeti in parc sau la magazin. Solicitati-i, de asemenea, sa argumenteze din ce motiv prefera un anumit lucru in detrimentul altuia, de ce alege o jucarie si nu alta. Orice ati face, nu ii spuneti niciodata sa taca si nu ii spuneti niciodata ca spune prostii sau ca vorbeste prost. O asemenea atitudine poate avea efecte de inhibare asupra lui, chiar daca intentia dvs. nu e aceasta. Acest lucru nu inseamna ca nu putem sa il atentionam pe copil atunci cand face un dezacord gramatical, sau mai tarziu, in prescolaritate, sa il corectam atunci cand nu pronunta un anumit sunet, insa trebuie sa fim foarte atenti cum ii solicitam copilului sa se corecteze, sa reia cuvantul sau propozitia rostita gresit, astfel incat sa nu il jignim si sa nu dezvolte vreun sentiment de frustrare  fata de actul vorbirii. Pe masura ca copilul realizeaza ca poate spune corect acel cuvant sau acea constructie verbala, el va capata incredere in el si, chiar daca initial manifesta opozitie atunci cand incercati sa il corectati, de acum incolo va coopera mult mai usor.

     Din pacate, stimularea verbala a copilului nu este intotdeauna un aspect pe care parintii sa se concentreze, motiv pentru care exista destul de multe cazuri de intarzieri in dezvoltarea limbajului care ajung sa ne treaca pragul. Si tot din pacate, exista cazuri in care, in pofida unei stimulari adecvate din partea parintilor, copiii sa prezinte totusi astfel de intarzieri, din cauze care nu pot fi intotdeauna identificate. 

       



Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

Cateva ganduri la inceput de an...

      Ca si pana acum, anul acesta vom incerca sa va venim in intampinare prin articole si informatii pe care speram sa le gasiti utile. Ne vom stradui sa abordam tematici cat mai diverse, dar si sa pregatim noi fise pe care sa le puteti utiliza in activitatea desfasurata cu micutii dvs. Desigur, va vom sta ca si pana acum la dispozitie pentru intrebari si solicitari cu privire la domeniul nostru de activitate. 

        Va dorim un an plin de sanatate, cu bucurii nenumarate si momente de poveste alaturi de cei dragi! 

Despre evaluarea logopedica si importanta ei...

        Iata ca suntem la inceputul unui nou an scolar, atat pentru prescolari cat si pentru scolarii mai mari. E o perioada deosebita pentru cei mici care incep sa se obisnuiasca (unii din nou!) cu mediul organizat al unei gradinite sau scoli. E o perioada aglomerata pentru dvs., ca parinti, incearcand sa-i ajutati pe copiii dvs. sa fie cat mai pregatiti pentru ce ii asteapta in noul an scolar. E o perioada aglomerata si pentru logopezi, deoarece acum au loc evaluarile logopedice, atat in sistemul de invatamant de stat, cat si la gradinitele particulare.

        In general, la inceputul fiecarui an scolar, efectuam evaluarea pronuntiei copiilor, a celor care au 4 ani impliniti, dar investigam si cazurile de intarziere in dezvoltarea limbajului pe care ni le semnaleaza educatoarele, printre prescolarii de toate varstele. Cele mai frecvente cazuri sunt cele de tulburari de pronuntie (dislalii) cu unul sau mai multe sunete afectate. Ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca sunt foarte multi copii care prezinta astfel de tulburari. Dintre toti copilasii pe care ii evaluam la inceputul anului scolar, cel putin 70% au anumite dificultati de pronuntie. Din momentul in care le comunicam parintilor dificultatile cu care se confrunta copiii lor, este la latitudinea acestora daca ii inscriu sau nu la sedintele de logopedie. De multe ori, la gradinitele particulare, dar si la cele de stat, parintii si copiii lor au posibilitatea de a alege intre o multitudine de oferte de optionale: dans, inot, tenis, pian, pictura, modelaj, aikido etc. Din pacate, uneori parintii nu constientizeaza faptul ca aceste sedinte de logopedie nu constituie un optional oarecare, ci vizeaza un aspect foarte important al dezvoltarii copilului lor, si anume limbajul si vorbirea corecta.

         In cadrul cabinetului logopedic, evaluarea logopedica se realizeaza la prima intalnire cu parintii si copilul, sau cu adultul (dupa caz) si se poate prelungi pana la 2-3 intalniri. In cazul copiilor mici, e important sa le explicati inainte unde vor merge, pentru ca ei sa fie cat mai pregatiti pentru mediul nou in care vor patrunde si sa coopereze cat mai bine. In randul celor mici, pana la 3 ani, mai ales daca nu merg la gradinita, se intampla uneori ca cel mic sa nu coopereze prea mult de la prima intalnire, tocmai pentru ca nu e obisnuit cu noul mediu si cu logopedul. Toti copiii au nevoie de un anumit interval de timp pentru a se acomoda cu persoana logopedului si cu activitatea logopedica. Avand in vedere faptul ca interventia logopedica in cazul prescolarilor face uz, dincolo de metodele specific logopedice, de mijloace ludice foarte atractive pentru copii, perioada aceasta de acomodare poate dura uneori foarte putin. Perioada aceasta de acomodare depinde foarte mult si de modul in care logopedul stie sa se apropie de copil, astfel incat sa-l faca sa se simta bine si in siguranta.

           Evaluarea logopedica incepe cu completarea fisei logopedice, atunci cand logopedul afla de la parinte diferite date generale legate de copil, de scolarizarea lui si de familia din care face parte. Apoi, incercam sa aflam informatii despre sarcina mamei si despre nastere, pentru ca orice informatie din aceasta perioada si orice detaliu legat de dezvoltarea copilului in primii 1-2 ani ne pot fi utile pentru a depista si o eventuala cauza a manifestarilor pe care le prezinta copilul. Abia apoi urmeaza investigarea aspectelor ce tin strict de limbaj, incepand cu motricitatea organelor implicate in vorbire si continuand cu notiuni legate de vocabular, cu evaluarea pronuntiei, a ritmului in vorbire, a capacitatii de exprimare si frazare, a capacitatii de a vorbi independent etc.   

           Recomandam evaluarea logopedica oricarui copilas al carui parinte are intrebari cu privire la achizitia limbajului celui mic, sau la pronuntia lui, sau la ritmul sau de vorbire. Recomandam evaluarea pronuntiei acelor copii care au peste 4 ani, pentru ca pana la aceasta varsta nu e atat de important faptul ca cel mic deformeaza unele sunete, cat mai ales sa aiba o initiativa buna de comunicare, sa se faca inteles si sa foloseasca propozitii in exprimare. Dupa 4 ani devine importanta corectarea sunetelor afectate, iar aceasta perioada este optima in acest sens, pentru ca cel mic sa-si depaseasca dificultatile pana la intrarea in scoala.  Pentru cei cu dificultati de pronuntie care au ajuns la scoala, recomandam terapia logopedica pentru ca ei sa le depaseasca inainte ca aceste dificultati sa se manifeste in scris, influentandu-le rezultatele scolare, dar si imaginea de sine. Daca, in schimb, copilasul dvs. de 2 ani si jumatate sau 3 ani are putine cuvinte in vocabular si nu formuleaza propozitii simple, va recomandam evaluarea logopedica pentru a afla raspunsuri. Incercati sa depasiti vocile care va indeamna sa asteptati pana la 4-5 ani ca-si va da drumul singur. Astfel de copii au nevoie de stimulare verbala intensa, iar logopedul va poate ghida cum sa il ajutati pe cel mic sa se faca mai usor inteles.

Lavinia Achim (Neacșu)
logoped
lavinia.achim86@gmail.com

Interventie logopedica in afazie

       Pentru ca in postarea anterioara va spuneam cateva lucruri despre afazie, e firesc sa continuam prin a vorbi putin despre cum se intervine logopedic in cazul afaziei. Asa cum mentionam, afazia e un diagnostic logopedic ce caracterizeaza in general persoanele adulte, survenind, de cele mai multe ori, in urma unor accidente cerebrale sau traumatisme. Din pacate, am observat ca in ultimii ani apar tot mai frecvent cazuri in care accidentele acestea cerebrale survin la varste nu chiar inaintate, asa cum ne-am astepta, ci chiar la 30-40 ani. Desigur, cel mai frecvent apar la persoane mai in varsta, dar se inmultesc situatiile in care si persoane relativ tinere fac accidente cerebrale. In functie de severitatea acestora, pacientii pot ramane cu tulburari la nivelul limbajului, tulburari de tipul afaziei.

         Practic, acesti pacienti nu-si gasesc cuvintele, atunci cand incearca sa vorbeasca si emit altceva decat vor sa exprime. Uneori se pastreaza intelegerea, alteori intelegerea e si ea afectata. In functie de manifestari,  dar si de tipul si localizarea leziunii cerebrale, se pune diagnosticul de afazie, considerand tipurile de afazie despre care vorbeam in postarea anterioara. In general, medicul neurolog este cel care cunoaste problema medicala a pacientului si deci, cel care stie ce zone ale creierului au fost afectate, putand astfel acorda un prognostic cu privire la durata de recuperare a limbajului prin terapie logopedica. Din cazurile pe care le cunosc, multi pacienti care au suferit AVC-uri raman si cu tulburari motrice, de tipul hemiparezelor (pe partea dreapta sau stanga, in functie emisfera cerebrala afectata in urma atacului cerebral), necesitand astfel si interventie kinetoterapeutica.  

          Asa cum probabil va imaginati, este foarte dificil pentru pacientul cu afazie sa se trezeasca brusc in incapacitatea de a comunica cu ceilalti, motiv pentru care poate deveni foarte frustrat de situatia in care se afla. Tocmai de aceea, pacientul cu afazie necesita un suport sustinut din partea familiei sale, care trebuie sa il incurajeze pe toata durata proceselor de recuperare terapeutica logopedica si/sau kinetoterapeutica, sa il stimuleze continuu si sa urmeze cu strictete recomandarile terapeutilor. Astfel, un aspect esential in vederea recuperarii pacientului cu afazie este influentarea pozitiva a atitudinii familiei, precum si organizarea mediului in care traieste persoana cu afazie astfel incat sa se simta intr-un permanent confort fizic si psihic. Apoi, este la fel de importanta motivarea persoanei cu afazie in vederea implicarii active in procesul de recuperare, prin cresterea increderii in fortele proprii si consolidarea credintei ca unele dificultati pot fi depasite, dar ca acest lucru presupune efort sustinut si multa rabdare. 

            Interventia logopedica propriu-zisa are ca obiectiv principal dezvoltarea comunicarii verbale  a pacientului cu afazie. In cazurile in care limbajul avea un anumit nivel de dezvoltare, dar a fost deteriorat ca urmare a instalarii afaziei, logopedul are in vedere reconstructia limbajului. Logopedul are in vedere dezvoltarea motricitatii organelor implicate in vorbire, formarea capacitatii de articulare, formarea vocii, dezvoltarea intonatiei, introducerea ritmului in vorbire, dezvoltarea capacitatii de intelegere a limbajului vorbit sau scris, precum si reinstalarea limbajului scris-citit. Pe parcursul acestui demers pacientul poate prezenta tulburari de pronuntie (dislalii), care se corecteaza prin metode specifice. Obiectivul principal este acela de a se ajunge la o functionare normala a limbajului. Acest lucru presupune multa munca, multe exercitii realizate constant, in situatii variate, pentru a se forma automatismele verbale. Pentru reinstalarea limbajului scris-citit logopedul foloseste multe din procedeele din cele specifice corectarii dislexo-disgrafiei. La inceput, sedintele de terapie logopedica dureaza mai putin, sunt mai scurte, deoarece pacientul cu afazie oboseste repede. Treptat, durata sedintei poate creste, in functie de cat se poate implica activ persoana cu afazie. 

            In general, pacientul cu afazie poate fi recuperat logopedic chiar si in cazuri grave, dar asta doar dupa o interventie logopedica sustinuta, cu sedinte constante. Interventia logopedica poate dura intre cateva luni si 1-2 ani, iar durata acesteia variaza in functie de leziunile cerebrale si de tipul de afazie, de modul in care raspunde pacientul la terapie, de modul in care se implica familia pe intreaga durata a procesului terapeutic. Rezultatele in terapie depind si ele de prognosticul medical, dar si de constanta in terapie, de implicarea activa a pacientului, de sustinerea si stimularea permanenta din partea familiei.  



Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

Despre afazie...

       Dupa cum va promiteam intr-o postare anterioara, imi doream sa va scriu cateva cuvinte despre afazie, ca diagnostic logopedic. Asa cum poate va amintiti, o mentionam in postarea referitoare la tulburarile de limbaj specifice adultilor.

• Ce este afazia: afazia este o tulburare polimorfa a limbajului in care pot fi afectate mai multe functii ale limbajului (exprimarea verbala, intelegerea limbajului oral sau scris, capacitatea de a scrie sau de a citi).
• Cauzele afaziei: in afazie, tulburarile de limbaj sunt dobandite, ca urmare a existentei sau aparitiei unui traumatism cerebral, mecanic. Leziunea cerebrala este relativ focalizata si localizata, cel mai frecvent, in partea centrala a emisferei stangi. Literatura de specialitate vorbeste si despre afazia la copil, o afazie congenitala, daca acceptam ideea ca leziunea creierului s-a produs la fat, inainte de nasterea copilului.
• Manifestarile afaziei: afazia se manifesta prin tulburari la nivelul expresiei orale (a exprimarii verbale), tulburari de intelegere a limbajului vorbit, tulburari ale exprimarii scrise si tulburari de intelegere a limbajului scris. In functie de tipul afaziei, pacientii pot sa prezinte doar o parte din aceste manifestari. Practic, afazicul nu-si gaseste cuvintele pentru a exprima ce doreste sa comunice. In toate formele de afaziei exista un grup comun de tulburari, dintre care cele mai importante sunt: 

                       - disartria: tulburare de pronuntie mai grava decat dislalia si rinolalia, determinata de afectarea cailor nervoase implicate in vorbire; se manifesta prin vorbire confuza, neclara, monotona, disritmica, disfonica, cu rezonanta nazala.

                       - parafazie: inlocuirea, omisiunea sau inversiunea sunetelor in cuvinte, a silabelor sau a cuvintelor; de exemplu, inlocuirea unui cuvant cu altul asemanator ca forma (de exemplu, in denumirea imaginilor, pacientul inlocuieste "masa" cu "banca", "piciorul" cu "mana", iar in lectura cu voce tare "mana" cu "deget", "barca" cu "vapor" etc.).

                       - jargonafazia: construirea de noi cuvinte; discursul verbal al persoanei este bogat in parafazii, neologisme, dissintaxii (folosirea neadecvata a structurilor sintactice).

                       - dificultati in enumerarea automata.

                       - perseverare verbala.

                       - fenomene logoreice si ecolalice (de exemplu, repetarea intrebarilor care ii sunt adresate).

                       - amnezie verbala (imposibilitatea de pronuntare a unor cuvinte). 

                       - tulburari de intelegere.

                       - tulburari de executare a ordinelor.

                       - dificultati in a arata obiecte, in a denumi culori, in a reproduce un text.

                       - fenomene mai mult sau mai putin extinse de tipul alexiei si/sau agrafiei (nu mai poate citi sau scrie).

                        - tulburari ale constructiei gramaticale.

                        - tulburari de formulare verbala.

                        - pot aparea cuvinte parazite, interjectii, injuraturi etc. 

           De asemenea, in diferitele forme de afazie sunt afectate si alte functii, inafara limbajului, cum ar fi memoria, atentia, gandirea, inteligenta si apar desigur si modificarii deosebite in planul comportamental si in cel al personalitatii. 

• Tipuri de afazie: exista mai multe clasificari acceptate printre specialisti; principalele forme sunt:

                               - afazie senzoriala (mai numita si receptiva sau Wernike - in functie de locul leziunii cerebrale); mai este numita si surditate verbala deoarece pacientul aude, dar nu intelege; vorbirea este relativ fluenta, dar cu dificultati de pronuntie si de intelegere auditiva.

                             - afazie motorie (sau Broca): pacientul intelege, dar nu exprima; astfel, exprimarea verbala orala este saraca, apar tulburari de articulatie; vocabularul este redus; poate aparea mutismul.

                             - afazie mixta: apar manifestari din ambele forme anterioare; pacientul vorbeste putin sau deloc; vorbirea spontana este mai alterata decat vorbirea repetata.

                            - afazie globala: sunt afectate toate functiile limbajului (exprimare verbala, intelegere, scris, citit); apare cel mai adesea in urma unui accident vascular grav care afecteaza toata zona limbajului. 

          Despre terapia logopedica necesara in cazul diagnosticului de afazie vom vorbi intr-o postare viitoare. Pana atunci, vacanta placuta prichindeilor care au terminat cu gradinita si scolarilor care tocmai au terminat cursurile!



Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com