Cum influenteaza tulburarile de atentie limbajul...

       Pentru ca toate procesele psihice sunt interdependente, influentandu-se reciproc, la fel si in momentul in care apar diferite tulburari la nivelul unuia dintre aceste procese, acestea pot atrage dupa sine manifestari specifice si in cadrul altor procese.

        Studiile arata ca aproximativ 30% dintre copiii cu deficit de atentie manifesta anumite intarzieri la nivelul dezvoltarii limbajului oral, mai ales in sfera nararii si in cea a capacitatilor de denumire sau evocare verbala. Aceste manifestari sunt mai vizibile dupa varsta de 8-9 ani, atunci cand in mediul scolar se face mai des apel la aceste functii ale limbajului oral. De exemplu, atunci cand are de povestit ceva, copilul ar trebui sa poata sa-si foloseasca atentia selectiva pentru a putea nara elemente semnificative ale intamplarii, in raport cu altele secundare. Un copil cu deficit de atentie va prezenta mai degraba detalii, scapandu-i din vedere aspectele esentiale ale povestirii. De asemenea, unii copii pot, la nivelul povestirii, sa sara de la una la alta, trebuind mereu redirectionati catre ordinea intamplarilor povestirii. Acesti copii pot sa intampine dificultati la nivelul formularii propozitiilor. Ei intrerup frecvent conversatia adultilor, schimba des subiectul si tind sa se enerveze atunci cand nu reusesc sa se faca intelesi si sa-si exprime corespunzator nevoile.
        De asemenea, acesti copii cu tulburari de atentie pot intampina si dificultati la nivelul lecturii, manifestate fie prin perturbari la nivelul intelegerii textelor citite, dar si prin inversiuni, omisiuni, substituiri sau adaugari de cuvinte sau parti de cuvinte. Ei realizeaza deseori confuzii intre cuvintele cu forme asemanatoare sau nu le recunosc corespunzator.
         Pe langa acestea, copiii cu deficit de atentie, atunci cand ajung la varsta scolara, pot intampina deseori si dificultati la nivelul limbajului scris. Disgrafia unui astfel de copil se poate manifesta variat, fie prin omisiuni, substituiri, inversiuni, adaugari de litere, cuvinte, portiuni de cuvinte, fie prin nerespectarea spatiului grafic sau prin dificultati in respectarea regulilor gramaticale si ortografice.
         Insumand aceste date, putem deduce ca deseori copiii care prezinta tulburari de atentie pot intampina si dificultati de invatare, dislexie, disgrafie, discalculie. Desigur ca si terapia logopedica desfasurata cu astfel de copii capata anumite trasaturi specifice. Asta nu inseamna ca ea nu poate fi realizata cu rezultate optime. In primul rand, e necesar sa luam in considerare faptul ca atentia poate fi educata. Astfel, la nivelul prescolarilor (cei care reprezinta pana la urma majoritatea celor inclusi in programe de terapie logopedica) am observat o evolutie foarte buna a acestor copii, cu ameliorarea considerabila a deficitului de atentie, de-a lungul terapiei. In mod evident, e foarte important cat de mare este deficitul de atentie al acestor copii, dar si modul in care intervine logopedul.
      In continuare aveti cateva elemente importante de luat in considerare la nivelul interventiei asupra limbajului si comunicarii la copiii cu tulburari de atentie:
- diminuati numarul de instructiuni enuntate simultan;
- vorbiti clar, intr-un ritm moderat, facand pauze, pentru a facilita intelegerea;
- insistati pe cuvintele-cheie;
- verificati daca copilul a inteles ce i s-a spus inainte de a schimba subiectul, solicitandu-i sa va spuna ce a inteles; daca este necesar, completati sau reformulati;
-  atrageti-i copilului atentia inainte de a-i vorbi, asigurati-va ca isi priveste si isi asculta interlocutorul.
         Dincolo de aceste aspecte, atat in terapia logopedica cat si in orice alta activitate desfasurata de catre copilul cu deficit de atentie, este foarte importanta stimularea pozitiva a copilului, incurajarea si recompensarea lui pentru fiecare lucru pozitiv pe care il realizeaza in cadrul activitatii respective.

   

Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

Scrisul in oglinda...

Scrisul in oglinda reprezinta o forma neobisnuita de scris, intalnita atat la persoane sanatoase, cat si in cazuri de diferite tulburari neurologice. Este deseori asociat cu persoanele stangace, deoarece este frecvent intalnit in cazul acestora, dar apare cu prevalenta si in cazul limbajelor native care folosesc in mod traditional scrierea de la dreapta spre stanga, inclusiv limbile chineza, japoneza si ebraica.  

Dupa literatura romana de specialitate, scris-cititul ca in oglinda apare mai frecvent in cazul debilitatii mintale grave, precum si la copiii stangaci. Asemenea copii scriu frecvent de la stanga la dreapta si percep scrisul corect cu literele vazute in oglinda. Uneori, o astfel de tulburare se poate datora unor afectiuni ale encefalului, cauzate fie de meningite, fie de dereglari la nivelul emisferei drepte (in zona parietala inferioara a creierului) cauzate de diverse disfunctii neurofiziologice.

Scrisul in oglinda apare uneori ca o etapa normala in insusirea scrisului, atat la copiii dreptaci, cat si la stangaci. Pentru prescolari, scrisul de la dreapta la stanga se realizeaza deseori fara ca ei sa observe. La unii copii, apar inversiuni intre litere sau cifre, pe cand la altii scrisul este efectiv in oglinda. La un copil de 4 anisori, acest lucru nu e de speriat, intrucat la aceasta varsta, creierul lui se concentreaza mai mult pe a scrie literele una dupa alta, decat pe directia de scriere. Intre 5 si 8 ani, copilul isi insuseste conceptele de stanga – dreapta, iar copilul reuseste mai usor sa se concentreze si pe directie. Scrisul in oglinda nu trebuie sa-i ingrijoreze pe parinti, decat daca manifestarea persista si dupa varsta de 8 ani, caz in care ar putea fi asociat: unor tulburari de invatare, folosirii deficitare a limbajului, unor tulburari oculo-motorii, tremurului motric, tulburarilor de orientare spatiala etc. 

In cazul adultilor, scrisul in oglinda apare in urma unor atacuri cerebrale localizate in emisfera stanga, atunci cand persoana ramane cu hemiplegie dreapta si, nemaiputand utiliza mana dreapta pentru scris,  invata sa scrie cu stanga. Scrisul in oglinda cu mana stanga poate aparea si in unele cazuri de afectiuni neurodegenerative, cum ar fi boala Parkinson.

Un copil scrie in oglinda atunci cand inverseaza directia scrisului, sau chiar forma literelor, astfel incat scrisul lui este devine lizibil prin postarea unei oglinzi in fata lui.

Asa cum afirmam mai sus, aceasta tendinta este mai frecventa printre copiii stangaci. Scrisul in oglinda se poate corecta, insa se pare ca in unele cazuri de adulti care scriau in copilarie in oglinda, le este mai convenabil ca si la maturitate sa faca acest lucru. 

In cazul copiilor de pana la 8 ani care scriu in oglinda este important sa nu-i opriti din demersul grafiei, nici sa-i corectati. Daca o faceti, cel mic va percepe ca fiind gresit ceea ce face, iar in timp ar putea sa capete o repulsie fata de aceasta activitate. Atunci cand copilul va roaga sa verificati daca a scris corect, ii puteti arata cum sa faca literele invers, fara a insista pe acest lucru. Sansele sunt foarte mari ca, in timp, corectarea sa se realizeze de la sine. Pana la acel moment, incurajati-l sa scrie, chiar daca i se mai intampla sa faca greseli. La scoala, in clasa I, invatatoarea va stabili niste limite clare, astfel ca pana in clasa a II-a majoritatea acestor copii rareori mai inverseaza cate o litera.

Cum se corecteaza scrisul in oglinda?

In primul rand, incercati sa va asigurati, si dvs. si invatatoarea, ca de fiecare data cand copilul incepe sa scrie, sa o faca de la stanga spre dreapta. E nevoie sa-i amintiti frecvent acest lucru, sau chiar sa ii marcati printr-un semn in stanga-sus a paginii, pentru ca el sa-si aminteasca de unde trebuie sa inceapa. Atunci cand manifestarea persista, e indicat sa-i dati mai multe exercitii de scriere, de copiere a unor texte, pentru ca prin exercitiu se va deprinde sa scrie corect.

O data inceput exercitiul si desfasurat constant, rezultatele vor incepe sa apara. In cazul in care tendinta persista si nu se observa rezultate in primele luni de interventie prin exercitii clare, puteti sa va adresati unui logoped care sa va ofere mai multe informatii, dar si mai multe metode de interventie.

Este important ca pe toata aceasta perioada, atat copilul, cat si parintele sa aiba rabdare si incredere, iar in cazul in care copilul este stangaci, informati-va cu privire la aspectele ce tin de tehnica potrivita de scris in cazul unui copil stangaci, pentru a-l ajuta sa isi corecteze scrisul in oglinda.

Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

Despre terapia tulburarilor scris-cititului...

     Asa cum va spuneam intr-o postare anterioara, vom incheia discutia despre tulburarile scris-cititului cu informatii referitoare la interventia logopedica in cazul acestora. In primul rand, e bine sa stiti ca multe dintre metodele si procedeele care se folosesc in corectarea dislexo-disgrafiei sunt folosite in scoala, cu scopul stimularii verbale si a gandirii.

      Exista o serie de metode de corectare cu caracter general. In primul rand, ne referim la exercitii pentru dezvoltarea musculaturii degetelor si mainilor. In acest sens, se realizeaza diferite miscari de strangere sau intindere a degetelor, sau chiar de lovire usoara cu degetele in masa, imitand picaturile de ploaie. O alta metoda se refera la dezvoltarea auzului fonematic, adica a capacitatii de discriminare intre sunete asemanatoare din punct de vedere auditiv, precum si a diferentia intre sunet si litera, sau intre sunet si reprezentarea sa grafica. Pentru acest obiectiv, se realizeaza anumite liste cu cuvinte paronime: discriminarea "F"-"V" ("fată" - "vată", "facă" - "vacă"), discriminarea "P"-"B" ("pot" - "bot"), discriminarea "S"-"Ş" ("soc" - "şoc"), discriminarea "Ş"-"J" ("şoc" - "joc", "şură" - "jură"), discriminarea "R"-"L" ("rac" - "lac", "car" - "cal") etc. Educarea si dezvoltarea capacitatii de orientare si organizare spatiala este si ea foarte importanta pentru un scris-citit corect. In acest sens, se pot realiza diverse exercitii pentru ca persoana cu tulburari de scris-citit sa constientizeze raporturile stanga-dreapta, sus-jos, inainte-inapoi, deasupra-dedesubt.

     Dintre metodele si procedeele cu caracter specific logopedic, le vom aminti pe urmatoarele:

1. Persoana cu tulburari de scris-citit trebuie, in primul rand, sa invete sa isi concentreze activitatea psihica asupra proceselor de analiza si sinteza a elementelor ce tin de citit sau de scris. In acest scop, sunt realizate exercitii de descompunere a cuvantului in silabe, a propozitiei in cuvinte si apoi invers. Pentru ca aceste exercitii sa poata fi realizate, este imperativ ca persoana cu tulburari de scris-citit sa inteleaga textul scris/citit.

2. Formarea capacitatii de constientizare a erorilor tipice dislexo-disgrafiei: aceasta se realizeaza prin anumite actiuni care sa evidentieze legatura dintre perceptia acustica (a textului citit) si forma sa optico-kinestezica. Este foarte important ca de fiecare data cand persoana cu tulburari de scris-citit greseste, sa i se ofere varianta corecta a modului in care se scrie sau se citeste textul respectiv. Apoi i se solicita sa repete forma corecta pana cand greseala dispare. De exemplu, daca cineva il omite pe "L", i se va solicita sa rosteasca cuvinte cu acest sunet. Aceasta metoda da rezultate slabe in cazul celor cu deficienta mintala. 

3. Dezvoltarea capacitatii de sesizare a relatiei dintre sunet si reprezentarea lui grafica, dintre litera si reprezentarea ei grafica, precum si dintre sunet si litera: aceasta metoda este foarte eficienta in cazurile in care tulburarile vorbirii orale (precum tulburarile de pronuntie) se transpun in scris-citit. Tipuri de exercitii: 

                            a) logopedul citeste un text cu greseli, iar persoana cu tulburari de scris-citit are sarcina de a sublinia literele si grafemele afectate.

                            b) sub supravegherea logopedului, persoana cu tulburari de scris-citit citeste singura textul si subliniaza literele si grafemele gresite. 

                   c) folosirea de scheme sau magini care sa stimuleze utilizarea cuvintelor critice, pe care persoanele cu tulburari de scris-citit se feresc sa le foloseasca. 

4. Dezvoltarea capacitatii de discriminare auditiva, vizuala si kinestezico-motrica: in acest sens se pot realiza dictarea sau citirea de propozitii sau fraze scurte, care vor fi ulterior corectate cu ajutorul persoanei cu tulburari de scris-citit. Implicandu-se activ in corectarea propriilor greseli, aceasta invata treptat cum sa le elimine. Rezultate bune se obtin si prin scrierea colorata a cuvintelor si grafemelor critice. Aceasta metoda da rezultate bune si in cazul deficientilor mintal, cu conditia ca de fiecare data sa se modifice culoarea grafemului gresit.

5. Dezvoltarea si perfectionarea abilitatilor de scris-citit prin urmatoarele procedee:

• citirea imaginilor izolate si in suita;
• citit-scrisul selectiv: se vor indica cuvintele, grafemele, literele critice pe care persoana cu tulburari de scris-citit trebuie sa le citeasca si sa le scrie pana cand se va obisnui.
• citirea simultana si scrisul controlat: persoana cu tulburari de scris-citit citeste concomitent cu logopedul, scrie sub supravegherea logopedului; acest procedeu se foloseste pentru a constientiza propriile greseli si a invata sa se autocontroleze.
• citit-scrisul in pereche: acest procedeu se utilizeaza deoarece uneori persoana cu tulburari de scris-citit sesizeaza mai repede greselile altuia decat ale lui; are loc sub forma de competitie intre doua persoane care scriu sau citesc in acelasi timp, corectandu-se reciproc; acest procedeu duce la scaderea tensiunii si a negativismului, fiind foarte eficient si in cazul deficientilor mintal. 
• citit-scrisul in stafeta greselilor: se scrie un text pana cand se greseste, continuand apoi sarcina un alt elev (pentru copiii mici, se poate realiza sub forma de joc).
• citit-scrisul in stafeta: se scrie sau citeste un fragment, dupa care se indica o alta persoana care continua, astfel incat ea sa fie atenta sa-l corecteze pe cel care greseste.
• citit-scrisul cu caracter ortoepic: silaba afectata in scris sau in citit se scrie sau citeste de doua ori, pentru ca persoana cu tulburari de scris-citit sa-si dezvolte atentia si memoria cu privire la greseala respectiva.
• citit-scrisul pe roluri: fiecare persoana are de indeplinit un rol intr-o povestire, citind doar propriul rol; astfel, ea invata sa fie atenta si se obisnuieste cu situatia de asteptare; aceasta metoda faciliteaza introducerea intonatiei si ritmului in citire.
• citit-scrisul pe sintagme: acest procedeu este menita a determina persoana cu tulburari de scris-citit sa evite dificultatile de intelegere cu privire la sensul celor citite sau scrise.

      De asemenea, in terapia tulbuarilor de scris-citit se mai realizeaza si exercitii de dictare, copiere sau compunere. Dintre cele trei, cele mai frecvente greseli apar la compunere, deoarece persoana nu mai are in fata modelul si nu mai aude sunetul pronuntat corect, pentru a face legatura cu reprezentarea lui grafica. Mai mult, formularea ideilor si transpunerea acestora in cuvinte scrise fac ca persoana care scrie sa nu mai  fie atenta la modul in care scrie. Copierea este foarte utila pentru dezvoltarea deprinderilor motorii, dar si pentru ca persoana sa se obisnuiasca cu formele diferite ale grafemelor. Este recomandat ca textele date spre copiere sa fie bine organizate. Mai grea decat copierea este dictarea, deoarece persoana nu are modelul in fata. Este foarte important ca textele dictate sa fie bine organizate si sa nu contina cuvinte necunoscute de catre persoana care urmeaza sa scrie.

Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

Cum se manifesta tulburarile de scris-citit?

      Poate unul dintre cele mai importante aspecte pe care le-am putea discuta in cazul tulburarilor de limbaj de orice natura, manifestarile sunt cele care ne permit sa ne dam seama ca exista o problema, iar pe noi, ca specialisti, ne ajuta sa punem un diagnostic corect si sa alegem metode de interventie terapeutica logopedica optime, astfel incat aceste manifestari sa dispara, in timp.

      Indiferent de forma dislexo-disgrafiei (pentru detalii, puteti lectura postarea anterioara), exista o serie de manifestari generale, despre care vom vorbi in continuare:

1. scris-citit lent, lectura cu voce scazuta sau lectura sacadata:

               - acesti copii manifesta o repulsie accentuata pentru activitati precum scrisul sau cititul (cu            referire la cei cu intelect normal); ei trec, de obicei, neobservati, in scoala deoarece scris-cititul lent este pus de catre cadrele didactice fie pe seama temperamentului, fie pe seama unor manifestari ce tin de inhibitie; atunci cand cadrele didactice realizeaza dificultatile pe care le intampina acesti copii, ii incadreaza de obicei in categoria "deficient mintal", fara sa priveasca indeaproape fenomenul;

                 - scrisul este marunt; copilul inghesuie grafemele pana la suprapunere sau realizeaza grafeme inegale intre ele, unele depasind spatiul grafic; exista o serie de grafeme pe care le suprapun mai des (de exemplu, "b" peste "o", "a" peste "c");

                  - acesti copii sunt constienti de dificultatile pe care le au, dar nu le pot depasi singuri; in cazul majoritatii lor, se constata o stangacie sau o ambidextrie (la origine stangaci, ei au fost fortati de catre cadrul didactic sau de parinti sa invete sa scrie si cu dreapta);

                    - copiii care prezinta asemenea caracteristici sunt bine dezvoltati din punct de vedere intelectual, au rezultate bune la invatatura, dar prezinta o lentoare la nivel motric (lentoare in actiune, lipsa de coordonare a mainilor, actiuni desfasurate cu incetinitorul, sau caracterizate de imprecizie).

                                             * unii autori au numit acest tip de manifestari bradilexie/bradigrafie (citire lenta/scriere lenta).

2. dificultati in corelarea complexului sonor cu simbolul grafic si cu intelegerea: 

                      - acesti copii nu citesc cuvantul ca intreg, ci pe silabe (in cazul cuvintelor mai lungi sau mai putin cunoscute); in cazul cuvintelor mai scurte sau uzuale, apar mai putine dificultati;

                      - prezinta si dificultati de a sintetiza cuvantul (adica de a lega silabele unele de altele);

                    - in scris, copilul se centreaza pe forma literelor; apar alungiri exagerate ale buclelor si liniilor de legatura dintre grafeme, dar si omisiuni, adaugiri, inlocuiri si contopiri de grafeme si cuvinte; 

                    - apar omiteri de foneme sau cuvinte; de multe ori, la inceputul cuvantului sau propozitiei, copilul misca din buze fara sa verbalizeze propriu-zis; apar imprecizii in folosirea accentului, la nivelul lecturii;

                    -  in forme accentuate, apare scrisul ca in oglinda.

3. dificultati in respectarea regulilor gramaticale si caligrafice:

                   - acesti copii inlocuiesc cuvinte pe care nu le stapanesc sau ocolesc astfel de cuvinte, inlocuindu-le cu ","; unde nu se potriveste ",", o pune totusi si mai adauga un alt cuvant.

4. omisiuni de litere, grafeme, cuvinte: 

                - acest fenomen este frecvent la cei care prezinta si tulburari de pronuntie, pentru ca acestea se transpun in scris-citit; apare mai ales la nivelul cuvintelor lungi sau la sfarsitul cuvantului sau al propozitiei;

                 - in deficienta de auz si partial in cazul deficientei mintale, fenomenul de omisiune se produce pe tot parcursul scrisului.

5. adaugiri de litere, grafeme, cuvinte: 

                  - copiii care prezinta aceasta manifestare pot avea, de asemenea, anumite deficite la nivelul atentiei sau deficite perceptive.

6. substituiri si confuzii de litere, grafeme, cuvinte:

                   - aceste fenomene pot avea la baza:

                                   - asemanarea optica a literelor si grafemelor:   "d" - "p" - "b";

                                                                                                            "u" - "n";

                                                                                                            "m" - "n";

                                                                                                            "a" - "ă";

                                                                                                            "s" - "ş";

                                                                                                            "t" - "ţ".

                                   - asemanarea acustica si kinestezica: "f" - "v"; "c" - "g"; "d" - "t";

                                                                              "ţe" - "ce"; "b" - "p"; "s" -"z"; "l" - "r".

7. contopiri si comprimari de cuvinte:

                 - text ilizibil; alungire exagerata a liniilor dintre grafeme;

                 - intelegerea textului scris sau citit este deficitara.

8. nerespectarea spatiului paginii; sarirea si suprapunerea randurilor: 

                 - acest fenomen este mai frecvent la cei care au deficiente de vedere si la stangacii care scriu cu dreapta;

                   - in scris, ca forma, textul este neorganizat.

9. scrisul servil si scris-cititul ca in oglinda: 

                    - aceste manifestari sunt mai frecvente la cei care prezinta tulburari oculo-motorii, precum si la cei cu tulburari spatio-temporale;

                - copilul scrie ca in ogilnda atunci cand inverseaza directia si chiar forma grafemelor (adica a literelor scrise), astfel ca scrisul devine lizibil abia atunci cand postezi o oglinda in fata lui si citesti in oglinda continutul scris; 

                 - scrisul servil a fost studiat in tara noastra de dr. Florica Bagdasar; aceasta a identificat doua manifestari ale scrisului servil:

                            - inclinarea spre dreapta: - caz in care mana se tarseste pe foaie, iar

                                                                       literele scrise sunt greu de realizat; acest 

                                                                       scris este mai usor si trebuie promovat;

                           - inclinarea spre stanga: - acest scris este mai dificul de citit;

                                     *indiferent daca inclinarea este spre dreapta sau spre stanga, se produce o culcare propriu-zisa a grafemului;

                                         **acest fenomen se mai poate manifesta si sub forma unor floricele pe care copilul le realizeaza la nivelul buclelor diferitelor litere scrise; unii autori promoveaza acest scris, din motive de estetica a caietului, insa altii aduc contraargumente solide: in loc sa se centreze pe intelesul textlui, copilul se axeaza pe forma scrisului, pe aspect.

        Si pentru ca a cunoaste toate aceste manifestari ale tulburarilor scris-cititului nu este suficient atunci cand ne propunem si corectarea lor, in postarea viitoare vom vorbi despre metodele logopedice cele mai cunoscute si mai utilizate in terapia acestor tulburari. 

Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

                       

Clasificarea tulburarilor de scris-citit...

        Tulburarile scris-cititului (sau dislexo-disgrafice) pot fi clasificate in functie de mai multe criterii. Una dintre cele mai utilizate clasificari a acestora reuneste urmatoarele tipuri de dislexo-disgrafie:

1. dislexo-disgrafia specifica sau propriu-zisa: - se manifesta prin incapacitatea paradoxala in formarea abilitatilor de scris-citit; ii sunt caracteristice doua fenomene principale: faptul ca persoana nu reuseste sa lege simbolurile de grafeme (adica de semnul grafic al sunetului), precum si faptul ca nu reuseste sa lege sunetele auzite si literele scrise; aceste persoane intampina dificultati majore la activitati precum compunere, dictare, copiere sau transcriere.

2. dislexo-disgrafia de evolutie, mai numita si de dezvoltare sau structurala: la baza ei sta, de obicei, o cauza genetica; aceste persoane nu pot realiza prea multe progrese in achizitionarea scris-cititului, chiar daca depun eforturi insemnate in acest sens si sunt motivati pentru activitatea respectiva; fenomenele care caracterizeaza aceasta categorie sunt: disortografia, omisiuni ale grafemelor, literelor sau cuvintelor, inlocuiri-substituiri, confuzii, inversiuni, adaugiri, dar si o slaba intelegere a celor scrise sau citite.

3. dislexo-disgrafia spatiala sau spatio-temporala: se manifesta printr-o citire si scriere in diagonala; apar si fenomene de separare a cuvintelor in silabe, scriere ondulata si imprecizie mai ales la nivelul scrisului.

4. dislexo-disgrafie pura sau consecutiva: unii autori o neaga partial, neconsiderand-o o categorie separata, deoarece, in majoritatea situatiilor, apare pe fondul altor tulburari, cum ar fi afazia, alalia, deficit de auz minor etc.

5. dislexo-disgrafia motrica: se datoreaza tulburarilor de motricitate si psihomotricitate, soldandu-se, deseori, cu un scris ilizibil; aceste persoane au un scris neglijent, neregulat, inegal, tremurat, tensionat, rigid, neorganizat, neproportionat si confuz.

6. dislexo-disgrafia lineara: se manifesta prin incapacitatea de a face trecerea de la randul deja parcurs, la urmatorul rand; pot sa apara si sariri de randuri. 

    Dupa criteriul genetic, dislexo-disgrafia poate fi constitutionala, de evolutie sau afectiva (datorata unor dereglari pe planul emotional-afectiv).

     Dupa criteriul instabilitatii senzoriale, dislexo-disgrafia are urmatoarele forme: fonematica (tulburari ale auzului fonematic - adica a capacitatii de a discrimina sunetele unele de altele), optica, literala sau verbala (atunci cand se transpun in scris sau citit diverse tulburari ale limbajului vorbit - acest fenomen este destul de frecvent, in cazul in care copiii ajung la varsta scolara, fara sa-si fi corectat dificultatile de pronuntie prin terapie logopedica). 

    Criteriul etiologic delimiteaza urmatoarele forme de dislexo-disgrafie: instrumentala, falsa (sau afectiva), pura (sau primara - atunci cand apar tulburari in structurarea spatio-temporala) sau secundara (sau asimbolica).

   Un ultim criteriu pe care il voi aminti este cel al predominarii structurilor tulburate. Din aceasta perspectiva, dislexo-disgrafia poate fi auditiva (are la baza un deficit auditiv), optica (are la baza un deficit de vedere), verbala sau motorie (are o cauza motrica). 

    Copiii cu tulburari de scris-citit nu sunt, desigur, identici, cu toate ca pot prezenta simptome comune. Totusi, apar fenomene care ii diferentiaza. Astfel, sub raportul constietizarii, ei pot fi impartiti in patru grupe:

- cei care nu sunt constienti de dificultatile pe care le au, dar nici de dificultatile altora;

- cei care nu-si dau seama de propriile dificultati, insa sesizeaza greselile celorlalti;

- cei care realizeaza dificultatile si la ei, si la altii, inca nu si le pot inlatura;

- cei care sunt sensibili la dificultatile proprii si care depun eforturi de a le inlatura, obtinand progrese in aceasta directie.

      Voi incheia cu un studiu francez, deosebit de riguros, realizat in anii '80, asupra copiilor cu tulburari de scris-citit (mai ales de scris - acestea sunt mai consistente si in ceea ce priveste limba franceza). Autorii acestui studiu (Ajuriagerra & colab., citat in Verza, 2003) au ajuns la concluzia ca exista o grupa simptomatologica de manifestari care-i definesc pe dislexo-disgrafici, indiferent de limba pe care o vorbesc. Astfel, conform acestor autori, exista cinci grupe de copii cu dislexo-disgrafie:

• grupa rigizilor: acestia au un scris inclinat spre dreapta, cu forme colturoase, inghesuite si ingustate ca urmare a rigiditatii si a incordarii;
• grupa astenicilor: acestia prezinta o dimensiune neregulata a literelor si un scris labartat, neglijent si lent;
• grupa impulsivilor: traseul lor grafic este rapid, precipitat, lipsit de organizare si de fermitate, fara contur al grafemelor; apar confuzii si o proasta organizare a spatiului paginii;
• grupa neindemanaticilor: prezinta un scris distrofic, cu multe retusuri si cu traseu de slaba calitate; prezinta dificultati motorii;
• grupa subiectilor ce scriu incet, dar precis: au un scris ingrijit, ordonat, respectand cu strictete traseul paginii; apar totusi fenomene de fragilitate din cauza tremuraturilor, a neindemanarii; tot din acest motiv, apar asa-numitele "curbe cu cocoasa".

Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

Despre tulburarile scris-cititului...

        Tulburarile scris-cititului se afla intr-o stransa dependenta cu specificul limbii. Structurile lingvistice, particularitatile de limba, particularitatile de limbaj au un impact deosebit asupra modului in care apar si se dezvolta tulburarile scris-cititului. In limba engleza, de pilda, domina tulburarile cititului, pe cand in limba romana, cele ale scrisului (cu toate ca cele doua procese se invata simultan). Totusi, indiferent de limba, cand exista o tulburare la nivelul unuia dintre procese, acest lucru influenteaza si celalalt proces, dar la un nivel mai putin accentuat. Din acest motiv, ne vom referi in continuare la "scris-citit", ingloband astfel ambele procese.

             Aceste tulburari se impart in:

1. - tulburari partiale ale scris-cititului: disgrafia (pentru scris) si dislexia (pentru citit); aceste tulburari le    putem intalni atat pe fondul intelectului normal, cat si in caz de intelect deficitar (la deficienti mintal), la cei cu deficiente senzoriale (de auz sau vaz) sau la bolnavii psihic; de asemenea, aceste tulburari pot fi de sine-statatoare, sau pot aparea pe fondul unor deficiente sau al altor tulburari de limbaj.
2. - tulburari totale ale scris-cititului: agrafia (pentru scris) si alexia (pentru citit); ele nu se intalnesc pe fondul intelectului normal; de cele mai multe ori, ele sunt asociate altor tulburari ale limbajului (de exemplu, afazia, alalia); apar des in deficitul grav de intelect, la bolnavii psihic etc.

           Federatia Mondiala de Neurologie (1968) defineste tulburarile scris-cititului ca reprezentand tulburari ce "apar la copiii care, in ciuda unei experiente de clasa conventionale, nu pot dobandi abilitatea de a citi, de a scrie, de a silabisi corespunzator ablitatilor lor intelectuale".  Din literatura de specialitate de la noi, E. Verza (2003) defineste dislexo-disgrafia ca fiind  o incapacitate paradoxala in invatarea scris-cititului ce se manifesta prin confuzii constante si repetate intre fonemele asemanatoare din punct de vedere acustic, literele si grafemele lor, inversiuni, adaugiri si omisiuni de litere, grafeme, cuvinte si propozitii, dificultati in combinarea cuvintelor, tulburari ale lizibilitatii, plasarea defectuoasa in spatiul paginii a grafemelor, alcatuirea acestora inegala ca marime si forma, alcatuirea de texte lacunare, neorganizate, ilogice.

            In ceea ce priveste cauzele tulburarilor scris-cititului, e interesant sa stiti care sunt principalele doua aspecte in determinarea acestora:

• faptul ca exista o relatie directa intre tulburarile scris-cititului (mai ales ale scrisului) si tulburarile de motricitate si psihomotricitate; s-a constatat statistic ca cei care au tulburari de motricitate si psihomotricitate prezinta tulburari ale scris-cititului in proportie de 80%, in timp ce cei care nu au astfel de tulburari, prezinta tulburari ale scris-cititului in procent de 11-12 %.
• insusirea deficitara a abilitatilor de scris-citit, la nivelul claselor I si a II-a: aceasta poate avea la origine metode inadecvate de predare a scris-cititului (copilul e invatat incorect), o relatie deficitara copil-invatator (aceasta poate fi nemotivanta pentru copil), factori care genereaza mediul inconjurator (scoala) si care au o influenta negativa asupra personalitatii copilului.

           Inafara acestor frecvente conditii in generarea tulburarilor scris-cititului, mai amintim si alti factori ce se refera la inteligenta copilului (atunci cand ea e deficitara), diferite tulburari senzoriale, dereglari la nivelul psihismului sau existenta altor tulburari de vorbire, precum ar fi cele de pronuntie, care daca nu sunt corectate pana la varsta scolaritatii, pot sa se transpuna in scris-cititul copilului.

             Un diagnostic cert de dislexo-disgrafie poate fi pus doar dupa ce copilul a parcurs o perioada minima de insusire a scris-cititului, adica cel putin la sfarsitul clasei I. In cazul deficientilor mintal si a celor cu intelect liminar, perioada se prelungeste pana la finele clasei a II-a. 

             Pentru ca spectrul tulburarilor de scris-citit este unul complex si bogat, voi trata in postari viitoare aspecte legate de clasificarea dislexo-disgrafiei, manifestari ale tulburarilor scris-cititului, dar si elemente ce tin de terapia logopedica a acestor tulburari.

Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

Tulburari de limbaj la adulti...

      Cu toate ca majoritatea celor care vin la logoped sunt parinti cu copii cu diferite dificultati de limbaj sau de vorbire, acest lucru nu inseamna ca nu exista si adulti care sa intampine asemenea dificultati. De multe ori, printre adultii cu tulburari de limbaj exista prejudecata ca la varsta lor nu se mai poate vorbi de corectare. Este important sa stiti ca majoritatea tulburarilor de limbaj pot fi corectate la orice varsta, chiar daca exista anumite caracteristici specifice corectarii, influentate de varsta persoanei cu care se lucreaza.

      In cazul adultilor, cele mai frecvente tulburari de limbaj si de vorbire sunt: 

1. Tulburari de pronuntie: - in general, in randul adultilor intalnim dislalii monomorfe, adica tulburari de pronuntie in care este afectat un singur sunet sau o singura grupa de sunete asemanatoare (cel mai frecvent, sunetul "R", caz  in care vorbim despre rotacism; pe locul al doilea se afla sunetul "S" sau sunete din grupa lui "S" - sunetele siflante - caz in care vorbim despre sigmatism); de obicei, aceste dislalii monomorfe s-au mentinut in timp, avand la baza dislalii polimorfe, adica mai multe sunete diferite afectate, dintre care unele s-au mai corectat de-a lungul timpului; acesti adulti au fost in urma cu ani de zile copii cu dislalii polimorfe, dar care nu au fost dusi la logoped.

2. Tulburari de ritm si fluenta: - in aceasta categorie intra balbaiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, tumultus sermonis, tulburari coreice, aftongia; in cazul adultilor, balbaiala isi are de cele mai multe ori originea in copilarie, ca urmare a unor evenimente intens traite in plan emotional sau a unor traume; la varsta adulta, balbaiala poate surveni si ca urmare a unor probleme neurologice, a unui atac cerebral sau a unor rani la cap. 

3. Tulburari de scris-citit: in aceasta categorie amintim alexia si agrafia (in cazul adultilor nescolarizati), respectiv dislexia si/sau disgrafia (ca urmare a unor dificultati intampinate la varsta scolaritatii, la nivelul insusirii deprinderilor de scris-citit; daca nu se intervine logopedic la varsta copilariei, dificultatile persista la varsta adulta). Cauzele acestor tulburari pot fi: tulburari ale motricitatii si psihomotricitatii, o maniera nepotrivita de insusire a abilitatilor de scris-citit, in clasele I si a II-a (metode inadecvate de predare, relatie defectuoasa intre copil si invatator), inteligenta scazuta, diferite tulburari senzoriale (de exemplu, o deficienta vizuala - ambliopie), existenta altor tulburari de vorbire (de exemplu, de pronuntie) care se transpun, la varsta scolarizarii, in scris-citit.

4. Tulburari de voce: fonastenii, disfonii, afonii; acestea pot aparea ca urmare a unor cauze variate: afectiuni ale sistemului nervos central si periferic, afectiuni psihomotrice, diferite sindroame in care tulburarea de voce este simptom, afectiuni ale organelor implicate in vorbire sau ale aparatului respirator, deficiente auditive.

5. Tulburari polimorfe ale limbajului: afazia - in functie de tipul afaziei (determinat in legatura cu specificul leziunilor cerebrale), pacientul afazic poate intampina dificultati in exprimarea orala sau scrisa si/sau in intelegerea semnificatiei cuvintelor. Printre cele mai frecvente cauze mentionam: accidente vasculare cerebrale, infarct sau traumatisme cerebrale, tumori cerebrale, infecţii diverse (encefalita herpetică) care pot determina apariţia ei şi la copil. Modul in care se deruleaza in timp terapia logopedica in cazul adultilor cu afazie depinde de gradul leziunilor, dar si de frecventa sedintelor si de implicarea familiei in procesul corectarii.


Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com