Terapia logopedică online

Pentru că zilele acestea se discută intens în mediul rețelelor de socializare subiectul terapiei logopedice realizate online, vă împărtășesc părerea mea cu privire la acest subiect, încercând să creionez atât avantajele acesteia, cât și dezavantajele pe care eu i le văd.

• Se poate desfășura terapia logopedică online?

Cu siguranță, este o variantă posibilă și utilă de intervenție, mai ales în situația în care ne aflăm în prezent. Însă nu numai în raport cu situația actuală. Terapia logopedică online se poate realiza oricând, mai ales în cazurile în care beneficiarii sunt persoane din străinătate, care nu pot lucra cu un logoped român în țara lor de reședință. Atât eu, cât și alți colegi de-ai mei terapeuți, am lucrat în online și înainte de pandemie, atât cu adulți, cât și cu copii. Și chiar înregistrând rezultate notabile. Așadar, aceasta nu este o născocire a momentului, ci o variantă de lucru atestată în literatura de specialitate, de câțiva ani buni, sub numele de ”telepractică”. Ea este mai mult decât pretabilă situației de față, când, din motive de siguranță, nu ne putem desfășura în cabinete. Este singura modalitate prin care copiii își pot continua terapiile, iar pentru majoritatea dintre ei, timpul este foarte prețios. Așteptarea până vom reveni la cabinete poate aduce după sine stagnarea sau chiar regresul. Pauzele în terapie, vacanțele prelungite, se resimt, din păcate. Uneori, în caz de nestimulare, se pot pierde achizițiile asimilate până în acel punct.

•  Se poate lucra cu orice tip de diagnostic logopedic, în online?

 Lucrul online este restrictiv, din acest punct de vedere. Terapia logopedică desfășurată online nu se pretează oricărui diagnostic logopedic și nici oricărui copil/adult.

•             Cu cine putem lucra online?

Putem face terapie logopedică online cu copiii tipici ce prezintă dificultăți de pronunție (dislalii), cu cei ce prezintă dificultăți de scris-citit, cu cei cu balbism și chiar cu unii dintre cei care prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului. Este dificilă și restrictivă terapia logopedică online în ceea ce privește copiii cu diagnostice asociate (autism, deficiențe de auz, ADHD, sindrom Down etc.). Totuși, în funcție de gradul de afectare și de circumstanțe, se poate lucra online, în condiții specifice adaptate fiecărui caz în parte și cu copilași cu diagnostice asociate, cum sunt cele menținonate anterior.  Pentru o bună desfășurare a ședințelor, în cazul preșcolarilor, recomandăm prezența unui părinte/adult de față (în încăpere cu copilul), pentru a veni în spirjinul terapeutului în menținerea atenției la activitatea desfășurată. Aflat în mediul său familiar, riscul ca alți stimuli vizuali/auditivi să perturbe atenția copilului este mai crescut decât în cabinet.

Terapia logopedică online se pretează pentru adolescenții și adulții care prezintă variate dificultăți de vorbire și limbaj. Este dificilă însă intervenția directă în cazul pacienților afazici grav afectați. În această situație, se poate interveni prin consiliere logopedică asigurată familiei pacientului afazic.

• Se lucrează diferit în mediu online?

Structura ședinței de logopedie este similară. Etapele parcurse în cadrul unei ședințe își au rolul lor și este recomandat ca acestea să fie, pe cât posibil, respectate. La fel ca și în cabinet, logopedul își pregătește ședințele de logopedie, în funcție de fiecare caz în parte. În cazul terapiei logopedice desfășurate online, această pregătire capătă un caracter și mai special. Captarea și menținerea atenției, în cazul lucrului cu copiii, devine un element central al activității. Pentru aceasta, este necesar ca logopedul să aibă la dispoziție materiale diversificate, în mare parte vizuale, cu ajutorul cărora să își atingă obiectivele ședinței logopedice. În mod cert, nu se pot realiza online activități de manipulare, puzzle-uri, fișe de desenat, jocuri de construcție etc. Însă se lucrează foarte bine activități adaptate online-ului, imagini cu diferite elemente de vocabular, imagini cu acțiuni, planșe cu acțiuni/povești, propoziții după imagini, jocuri de vocabular cu ajutorul cărților de joc, povești cu marionete, dar și diferite jocuri realizate pe platforme educaționale, ce permit atingerea obiectivelor terapiei.

• Care sunt avantajele terapiei logopedice online?

~      ~   se poate desfășura fără a implica deplasarea părților implicate (terapeut și copil/adult); se elimină astfel costurile ce țin de deplasare și timpul alocat acesteia;

~   ~ permite continuarea demersului terapeutic, în cazurile în care este recomandat să ne limităm deplasările, așa cum este situația de moment;

~       ~    permite parcurgerea etapelor ședințelor obișnuite de terapie logopedică;

~       se pretează atât pentru copii, cât și pentru adolescenți și adulți;

~       permite abordarea unor diagnostice logopedice variate.

•        Care sunt limitele terapiei logopedice desfășurată online?

~   în cazul copiilor, necesită mai mult efort pentru menținerea atenției lor în cadrul ședinței logopedice; aceasta poate fi contracarată prin alegerea de materiale atractive și antrenante;

~      interacțiunea directă, ”umăr lângă umăr”, este înlocuită cu cea virtuală, fapt ce poate afecta, în unele situații, relația terapeutică și evoluția în terapie;

~   nu se pretează tuturor diagnosticelor logopedice și nici tuturor categoriilor de vârstă (de exemplu, cu copiii antepreșcolari, cu diagnostice de întârziere în dezvoltarea limbajului, putem lucra în cabinet, însă lucrul online este dificil datorită impredictibilității lor motorii, emoționale și comportamentale).

• Este preferabilă terapia online în detrimentul celei desfășurate în cabinet?

Consider că, în condiții obișnuite, e o chestiune de context și de opțiune personală. În opinia mea, mai ales cu copiii, este preferabil lucrul la cabinet, umăr lângă umăr cu prichindelul cu care lucrăm. Cred că online-ul nu poate înlocui un gâdilat sau o strângere în brațe, ca recompensă după o ședință prolifică. Plus că în cabinet, paleta de diagnostice logopedice care pot fi abordate este completă. Însă în situația în care distanța, pandemia sau alți factori împiedică desfășurarea activității la cabinet, terapia logopedică online poate veni ca o alternativă posibilă, viabilă, de multe ori cu un grad de eficiență similar celei desfășurate în cabinet.   

Lavinia Achim (Neacșu)

logoped

cabinet.logosfera@gmail.com

Sa mai aflam cate ceva despre terapia logopedica!

O mica incursiune in ceea ce inseamna profesia noastra!

(Interviu Trinitas Tv - 11 iulie 2017 - incepand cu minutul 3'28")

Limbaj si comunicare in autism...

           Autismul este o tulburare pervaziva de dezvoltare care cauzeaza persoanei dificultati de socializare, comunicare si limbaj si schimbari comportamentale, astfel incat persoanele cu autism ajung sa proceseze informatia diferit de ceilalti oameni. Autismul este un spectru larg si poate afecta persoana usor sau sever, incepand din primul an de viata, sau in jurul varstei de 3 ani, cand copilul incepe sa piarda achizitiile dobandite pana atunci.

         Toti copiii cu autism prezinta dificultati de comunicare si limbaj intr-un fel sau altul, exprimate printr-o slaba capacitate de a interactiona sau comunica cu ceilalti: fie nu vorbesc, fie daca vorbesc pot avea dificultati in exprimare sau in intelegerea celor din jur. Dificultatile se regasesc si in limbajul nonverbal – intelegerea si folosirea gesturilor, expresiilor faciale, contactul vizual etc.

         Dificultatile de pronuntie sunt intalnite frecvent sub forma dislaliilor (omiterea, alterarea  sau inlocuirea unor sunete sau silabe in cuvinte) care afecteaza claritatea, si chiar si atunci cand copilul vorbeste, uneori este dificil sa intelegi ce spune. Uneori, datorita problemelor senzoriale, asociate autismului, copiii se pot concentra mai mult pe sunetele din mediu, decat pe suntetul produs de persoanele care vorbesc. Ei par ca sunt tot timpul neatenti la ceilalti sau neinteresati, si pare ca nu aud ce vorbesc cei din jur. Si pentru ca nu imita spontan, la fel ca ceilalti copii, se instaleaza intarzierea in dezvoltarea limbajului. Fie ca nu vor imita deloc ceea ce spun alte persoane, fie vor imita cuvinte sau propozitii intregi fara a le intelege sensul.

             Abilitatile de comunicare vor varia in functie de dezvoltarea globala a persoanei, in stransa legatura cu dezvoltarea ei intectuala si sociala. Unii copii nu vor reusi sa invete sa vorbeasca in timp ce altii vor putea discuta subiecte complexe, intr-un mod foarte elaborat, cu multe detalii.  Cei mai multi dintre copiii cu autism prezinta dificultati in comunicarea cu ceilalti, desi uneori pot demonstra ca pot vorbi corect si fluent, nu o vor face cu usurinta intr-o conversatie.

               Cele mai frecvente dificultati de comunicare si limbaj se regasesc in urmatoarele arii:

- limbajul este repetitiv si rigid si poate sa nu fie functional, fara inteles pentru ceilalti si fara sa urmeze subiectul unei discutii. De exemplu copilul poate sa enumere marci de masini in mod repetitiv, sau sa repete de nenumarate ori anumite lucruri pe care le-a auzit la alte persoane sau la TV (ecolalie). La copiii la care nu apare ecolalia, de regula primele cuvinte apar cu intarziere si adesea sunt cuvinte surprinzatoare, de exemplu cifre sau marci de masini, ori magazine. Adesea pot avea intrebari repetitive. De regula nu raspund comunicarii celorlalti, iar cand o fac nu folosesc pronumele personal, persoana I. Adesea s-a crezut despre copiii cu autism ca nu aud, datorita faptului ca nu raspund comunicarii si interactiunii celorlalti.

- unii copii cu autism au o intonatie diferita, voce foarte subtire, pitigaiata sau cantata. Uneori au anumite cuvinte sau sunete pe care le folosesc la inceputul conversatiei, de exemplu pot sa-si spuna numele chiar si cunoscutilor foarte apropiati ca start in conversatie, sau pot sa te intrebe “Ce mai faci?” desi ati fost tot timpul impreuna.

- interese restranse si focusarea pe un anumit subiect. Unii copii pot face monologuri elaborate pe o anumita tema, insa nu pot sustine o conversatie intre 2 sau mai multe persoane pe acelasi subiect. Nu stiu cum sa inceapa sau sa termine o conversatie chiar daca subiectul este unul preferat de ei.

- dezvoltarea inegala a abilitatilor de comunicare si limbaj. Copiii cu autism de regula demonstreaza o memorie foarte buna si isi pot dezvolta un vocabular bogat pe o tema care ii intereseaza, desi in alte arii ale limbajului progresul poate fi lent si inegal. Copiii cu autism pot invata rapid sa citeasca, dar invata mai greu sa inteleaga sensul a ceea ce au citit.

- dificultati in intelegerea limbajului figurat, in intelegerea metaforelor, glumelor, zambetului, minciunilor sau ironiilor; in intelegerea umorului in spectacole, filme, desene animate etc. Din acest motiv ei raspund foarte strict sugestiilor, indicatiilor sau instructiunilor, si le urmeaza intr-un mod foarte literal, intocmai, fara a vedea ansamblul problemei.

- nu inteleg anumite conditii care determina ca o conversatie sa fie sau nu este adecvata, in functie de moment, de persoanele prezente, de subiect. Nu inteleg emotiile si perspectiva diferita a celorlalti, si adesea prezinta o empatie scazuta.

- dificultati in intelegerea si exprimarea non-verbala: adesea copiii cu autism nu invata spontan gesturile (aratatul cu degetul, contactul vizual, salutul, exprimarea nonverbala a lui DA si NU etc).

         In lipsa gesturilor functionale sau a limbajului, copiii cu autism vor dezvolta frustrari mari neavand instrumente de exprimare a propriilor sentimente, nevoi, preferinte etc. iar aceste frustrari pot fi exprimate in crize de comportament manifestate  prin tipete, agresivitate, etc.

Rolul terapiei de limbaj

            La AITA (Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism) orice plan de interventie adresat unui copil cu autism va include programe specifice legate de dezvoltarea limbajului si comunicarii, si fiecare arie va fi lucrata in functie de nevoile copilului. Folosim  metodele si tehnicile noi de stimulare si corectare a limbajului si comunicarii astfel incat sa amelioram problemele cu care se confrunta un copil, fie ca este vorba de vocea neadecvata, de pronuntia deficitara, de dificultatile de a conversa sau de structura gramaticala.

          Terapia ABA (Analiza Comportamentala Aplicata)  include programe de comunicare si limbaj in pana la 50 % dintre obiectivele sale. Copilul va invata initial abilitati minime de comportament si de participare la activitate (sa stea jos, sa faca contact vizual, sa imite miscari grosiere si fine, apoi miscari orale), apoi se lucreaza pentru a creste vocalizarile spontane, a le pune sub control, imitarea verbala, structurile gramaticale, povestirea etc. VB (Verbal Behavior) se refera la operantii verbali care ii vor permite copilului sa se exprime spontan, sa initieze comunicare cu adultii sau copiii si nu doar sa raspunda la comunicarea unui adult. 

         PECS (Picture Exchange Communication System) este un sistem de comunicare non-verbala care vine sa stimuleze limbajul si care este folosit la AITA de toti copiii care initial nu vorbesc. PECS-ul este un sistem de comunicare care se autoexclude cand copilul este fluent in limbajul verbal, insa la unii copii este necesar pe durata intregii vieti. Copiii invata sa foloseasca cardurile si cei care incep sa vorbeasca curand le insotesc de denumiri corecte ale imaginilor. Este un sistem extrem de util si eficient.

          Pentru o dezvoltare armonioasa a limbajului copilul are nevoie de o motricitate fina bine dezvoltata, de deprinderi corecte de a manca (de a mesteca, musca, etc) deprinderi care intaresc musculatura fina a fetei si controlul copilului in acele arii, control de care are nevoie in exprimarea verbala apoi in emiterea efectiva a sunetelor.

         Logopedia vine in ajutorul copilului cu metode si tehnici de stimulare si corectare a limbajului care il ajuta pe copil sa fie mai fluent, mai bine inteles si mai activ in comunicare. Terapia limbajului trebuie sa inceapa cat mai devreme posibil, sa tina cont de abilitatile copilului si de interesele si nevoile sale. Copilul va invata mai intai sensul cuvintelor si al comunicarii, va invata denumiri si va raspunde non-verbal cerintelor, apoi va incepe sa se exprime in acord cu propriile resurse. La copiii mici si non-verbali terapia incepe cu stimularea vocalizarilor, sunetelor, silabelor, cuvintelor, gesturilor pe cand la copiii mari si care vorbesc terapia se va axa pe functionalitatea folosirii limbajului, copilul va invata sa sustina o conversatie, sa foloseasca gesturi adecvate, va invata sa ramana intr-un anumit subiect al conversatiei, sa-si astepte randul in conversatie, etc.

          Pentru copiii care nu dobandesc deprinderi de limbaj verbal terapia se va axa pe invatarea gesturilor, a comunicarii gestuale, a comunicarii cu pictograme sau a altor sisteme alternative de comunicare.

Psih. Daniela Gavankar
Presedinte Asociatia AITA

Despre auzul fonematic si educarea lui...

        In activitatea logopedica un rol foarte important il are educarea auzului fonematic. Inca din momentul evaluarii logopedice, logopedul identifica daca cel evaluat are dificultati la acest nivel. Mai apoi, in terapia logopedica, educarea auzului fonematic constituie o etapa a procesului de stimulare verbala si de corectare a dificultatilor de vorbire, in fiecare sedinta de logopedie, realizandu-se si exercitii specifice in acest sens. Totusi, ca sa intelegeti de ce este important auzul fonematic, trebuie sa stiti:

• Ce este auzul fonematic?                                                                                                                   Auzul fonematic este acel tip de auz care se manifesta prin capacitatea de a discrimina intre diferitele sunete ale limbii. Este diferit de auzul fizic, motiv pentru care exista persoane care au un auz fizic bun, dar un auz fonematic deficitar. Auzul fonematic deficitar se poate intalni si pe fond de hipoacuzie (deficiente de auz mai mult sau mai putin grave).                                                                                   
• Care sunt semnele unui auz fonematic deficitar?                                                                            Inca din anteprescolaritate (1-3 ani), puteti depista dificultatile de auz fonematic prin exercitii simple de tipul "Ghiceste vocea" (copilul este intrebat al cui este glasul auzit), "Cine face asa?" (se folosesc onomatopee - sunetele pe care le scot diferite animale sau diferite zgomote din natura), "Spune la ce am cantat" (se folosesc inregistrari cu instrumente muzicale recognoscibile de catre copil), jocuri de tipul "Am spus bine?" (i se spune copilului un anumit cuvinte si el trebuie sa spuna daca aceea e forma corecta a cuvantului sau nu) sau chiar forme ale jocului "Telefonul fara fir".                                               In prescolaritate, auzul fonematic deficitar se poate observa la nivelul pronuntiei deficitare, atunci cand copilul face confuzii intre anumite sunete atunci cand vorbeste, pentru ca mai tarziu, in perioada scolara, aceleasi confuzii sa apara si la nivelul limbajului scris.                                                               
• Cum poate fi educat auzul fonematic?                                                                                                   In anteprescolaritate, in aces sens se folosesc mult onomatopeele. Tot cu ajutorul acestora, copiii ajung sa isi dea drumul cu diferite sunete pe care nu le au in bagaj. Si in corectarea tulburarilor de pronuntie (a dislaliilor), se porneste de la emiterea diferitelor onomatopee care contin sunetul pe care ne dorim sa-l obtinem. Unele jocuri utile in educarea auzului fonematic la anteprescolari am enumerat anterior.                                                                                                        La prescolari, in corectarea dislaliilor, lucram mult jocuri cu bataie din palme (de exemplu, i se prezinta copilului cuvinte amestecate, unele care contin sunetul "Ş", altele care contin sunetul "S" si i se solicita copilului sa bata o data din palme cand aude sunetul "Ş", respectiv de doua ori cand il aude pe "S"), pe fise desenate (contin imagini ale caror denumiri au fie sunetul "Ş", fie pe "S", sarcina copilului fiind aceea de a colora imaginile ale caror denumiri il contin pe unul dintre cele doua), paronime (de exemplu, "scoala" - "şcoala", "paste" - "paşte", "musca" - "muşca", "cos" - "coş" etc., cu specificarea sensului cuvintelor din pereche) si jocuri de sortare a unor imagini (de exemplu, i se prezinta copilului niste cartonase cu imagini ale caror denumiri il contin pe "S" sau pe "Ş", pe care el trebuie sa le aseze pe doua categorii; eu ii spun mereu celul mic ca facem doua echipe, echipa lui "S" si echipa lui "Ş" si ca la final trebuie sa stabilim echipa castigatoare, adica acea echipa care are cele mai multe cartonase). E foarte important ca aceste exercitii de educare a auzului fonematic sa fie realizate intr-o maniera ludica, asa cum se realizeaza mai toate activitatile din cadrul sedintelor de terapie logopedica cu prescolarii, pentru ca cei mici sa se implice activ in savarsirea lor. 

Lavinia Achim (Neacșu)

logoped

lavinia.achim86@gmail.com

Despre tulburarile de voce si terapia lor...

Ideea acestei postari mi-a venit in urma cu cateva saptamani, cand am urmarit la televizor o emisiune in care era invitata o doamna doctor ORL, terapeut vocal. Pe aceasta cale, am aflat cateva lucruri noi, foarte interesante, despre tulburarile de voce, pe care o sa vi le impartasesc. Spectrul acesta al tulburarilor de voce este unul cu care ne intalnim mai rar la cabinetele logopedice. Nu pentru ca n-ar exista persoane cu astfel de probleme, ci pentru ca exista specialisti pe recuperare vocala la Institutul de Fonoaudiologie, astfel ca majoritatea celor cu tulburari de voce ajung acolo.

Asa cum va mentionam mai demult, tulburarile de voce inseamna fonastenii, disfonii, afonii. Acestea pot aparea atat la adulti, cat si la copii, ca urmare a unor cauze variate: afectiuni ale sistemului nervos central si periferic, afectiuni psihomotrice, diferite sindroame in care tulburarea de voce apare ca simptom, afectiuni ale organelor implicate in vorbire sau ale aparatului respirator, deficiente auditive.

Inainte de a avea nevoie de recuperare vocala si pentru a preveni cumva diferitele afectiuni vocale, e bine sa stiti care sunt principalele reguli de igiena vocala:

- evitarea strigatelor si a vorbirii in soapta (si aceasta presupune efort si poate dauna uneori chiar mai mult decat vocea strigata); de asemenea, incercati sa nu vorbiti atunci cand exista un zgomot de fond (de exemplu, atunci cand masina merge si motorul face zgomot, efortul depus pentru a vorbi si pentru a acoperi acest zgomot de fond este unul solicitant pentru voce, chiar daca nu ne dam seama de acest lucru);

- hidratarea corespunzatoare;

- evitarea fumatului: acesta este foarte toxic pentru organele implicate in vorbire;

- evitarea modificarii contextuale a vocii (de exemplu, femeile au tendinta de a vorbi mai grav atunci cand vor sa se impuna).

 Aceste reguli sunt foarte utile nu doar in recuperarea pacientilor cu diferite afectiuni vocale, cum ar fi disfonia functionala, cat si pentru cei care isi doresc sa previna aparitia afectiunilor vocale.

 Unele dintre cele mai frecvente afectiuni vocale sunt nodulii vocali. Acestia sunt de regula bilaterali si apar din cauza unui traumatism vocal constant. Nodulii se manifesta prin raguseala, voce aspra, oboseala vocala, chiar durere in zona cervicala si durere de gat, asemanatoare celei dintr-o raceala obisnuita. Pot aparea atat la copii - mai ales la baieti, ca urmare a faptului ca tipa atunci cand se joaca, cat si la adulti - mai frecvent la femei, deoarece ele solicita mai mult vocea si au o anumita fragilitate la nivelul organelor implicate in vorbire. Terapia logopedica in cazul acesta presupune reeducarea vocala si poarta numele de terapie foniatrica. Terapia foniatrica se realizeaza dupa o schema bine stabilita, pornind de la exercitii de reeducarea respiratiei, pana la exercitii speciale de fonatie pentru a reduce impactul asupra corzilor vocale (exercitii de relaxare). Exercitiile se realizeaza impreuna cu terapeutul, primele 4-5 sedinte, iar apoi pacientul le poate realiza singur acasa, dupa ce terapeutul s-a convins ca pacientul le realizeaza corect. Este necesar ca aceste exercitii sa se realizeze cateva luni de zile, in functie de recomandarea terapeutului. Exista situatii in care nodulii nu se vindeca doar prin aceasta terapie. Daca dupa 6 luni situatia nu e ameliorata, se recurge la interventia chirurgicala. Dupa inlaturarea prin operatie a nodulilor, ei pot reaparea, daca nu se respecta regulile de igiena vocala amintite anterior. Recidiva este mai frecventa la copii, deoarece ei se controleaza mai greu atunci cand vorbesc si sunt mai putin atenti la felul cum vorbesc si mai concentrati la mesajul pe care il transmit.

O alta afectiune vocala frecventa o reprezinta polipii vocali. Acestia sunt de regula unilaterali si nu raspund la terapia vocala, motiv pentru care necesita interventia chirurgicala. Interventia chirurgicala este precedata, dar si urmata de cateva sedinte de terapie vocala. Interventia chirurgicala presupune anestezie generala si se realizeaza sub microscop.

Exercitiile de terapie vocala sunt exercitii derivate din exercitiile de logopedie, dar si din cele de canto (ce vizeaza inaltimea vocii). Aceste exercitii se realizeaza treptat, la inceput in sedinte de durata mai scurta, treptat adaugandu-se si alte tipuri de exercitii.


Lavinia Achim (Neacșu)

logoped
lavinia.achim86@gmail.com

      

Folosirea marionetelor in terapia logopedica...

      Ma pregatesc de ceva vreme sa abordez acest titlu, deoarece este unul foarte drag mie. Imi aminteste de inceputurile mele ca logoped, cand imi desfasuram activitatea doar in gradinite particulare. Am invatat, inca de atunci, ca fiecare copil este o provocare, o individualitate careia trebuie sa-i acorzi o atentie aparte. Am invatat ca ei sunt atat de diferiti, incat, pentru a avea rezultate optime cu fiecare dintre ei, trebuie sa-i abordezi diferit, personalizat, tinand cont nu doar de obiectivele pe care tu le urmaresti ca logoped, cat mai ales de particularitatile lui psihologice, dar si de ceea ce le place, de ceea ce ii motiveaza pe ei sa se implice cu drag in activitate.

     Am invatat sa cos marionete de la o colega de facultate pe care o pretuiesc foarte mult. A manui o marioneta e o arta, doar stim. Stim de la teatrul de papusi. Marionetele create de noi nu sunt ca cele de la teatrul de papusi. Nu sunt pretentioase, ci confectionate din.... sosete! Dar sunt atat de haioase! Prima marioneta pe care am confectionat-o impreuna cu colega mea ma priveste si acum din raftul cu jucarii, parca intrebandu-ma "Cand ma mai duci la copii?". S-a uzat, mititica... 

        Primul copil care a iubit-o a fost C. El venea la gradinita la care lucram de la o alta gradi, special pentru intalnirile noastre de logopedie. Era un copil foarte istet si foarte simpatic. Desi avea, la nivel de pronuntie, mai multe sunete afectate (facea confuzii "S" - "Ş", "J"-"Z", "Ţ"-"CE", "CI"), mama a insistat sa lucram din start pe emiterea lui "R" pe care C. nu il spunea la acel moment. Astfel, a intrat in scena marioneta care a luat numele de "Orange" (ati ghicit, era confectionata dintr-o soseta portocalie!). C. s-a atasat atat de mult de micul prieten impreuna cu care facea exercitiile specifice emiterii sunetului "R", incat devenea o mare drama atunci cand il uitam pe Orange acasa. Dupa o luna de zile, C. reusea sa il spuna pe "R" izolat, cu o vibratie completa a limbii. Pentru un logoped aflat la inceput de drum, aceasta reusita era o mare realizare! Mi-au dat lacrimile cand am vazut ce frumos il spunea! Sigur ca nimic din toate acestea n-ar fi fost posibile daca terapia nu s-ar fi desfasurat cu constanta, de doua ori pe saptamana si daca prichindelul nu s-ar fi implicat cu tot sufletul in realizarea exercitiilor alaturi de marioneta, in oglinda! 

      De atunci, mi-am mai achizitionat si alte marionete, din magazine. De exemplu, sunt la Ikea astfel de marionete dintre care unele au limba mobila, fiind foarte utile logopezilor in activitatea lor, deoarece ei pot astfel sa ii arate copilului exact care este pozitia corecta de articulare a unui anumit sunet pe care doresc sa-l corecteze.
        Astfel, in munca noastra, marionetele sunt foarte importante! Sigur ca nu toti copiii reactioneaza la fel la ele, dar majoritatea se imprietenesc cu ele si fara sa-si dea seama, ajung sa fie mult mai implicati in propria terapie. Acest lucru le influenteaza pozitiv si evolutia in terapie, iar progresele se vad altfel.

       


Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

Despre stimularea verbala a copilului...

          M-am gandit ca primul articol de anul acesta sa fie pe tema stimularii verbale a copilului. Voi face la inceput referire la copilul mic, dar as vrea sa va spun cateva lucruri si despre stimularea copilului de varsta prescolara. Sa-ncepem...

       Va scriam mai demult ca, inca din primele clipe de viata, copilul are nevoie de stimulare verbala constanta. Acest aspect este foarte important pentru ca el sa se dezvolte normal din punct de vedere al limbajului, adica sa fie la zi cu achizitiile lingvistice. Ce inseamna a-l stimula pe copilul mic? Inseamna a i se vorbi tot timpul, a-l implica cat mai mult in contexte de comunicare tot mai diverse, chiar daca atunci cand e foarte mic, putem avea senzatia ca vorbim degeaba, pentru ca el nu ne intelege. Fiti convinsi ca faptul ca va aude vorbindu-i intr-un anumit fel, il determina sa se simta in siguranta si iubit. Asta mai ales pentru ca el poate face diferenta intre o vorba spusa pe un ton dragastos si o alta pe un ton rastit. Mai tarziu, la 11 luni -12 luni, datorita sunetelor, a zgomotelor pe care le percepe si a vorbirii celor din jur, copilul mic incepe el insusi sa rosteasca primele cuvinte. Dezvoltarea vorbirii copilului mic poate fi stimulata si de alte surse sonore din vecinatatea lui. De pilda, daca i se pune spre ascultare muzica sau radioul, sau mai tarziu, dupa 2 ani, daca urmareste desene la televizor. Atentie insa la mijlocul acesta care poate deveni foarte usor daunator copilului. Aveti grija sa gestionati foarte bine timpul pe care il petrece copilul dvs. la televizor (la varste mici, intre 2 - 4 ani, nu mai mult de 30 minute in fiecare zi), iar atunci cand se uita totusi la televizor, implicati-l din cand in cand in situatii de comunicare reala, care sa il smulga din atractia ecranului.

       In primii ani de viata, stimularea verbala a celui mic trebuie sa se realizeze constant. Vorbiti-i cat mai mult si cat mai des, fara a fi preocupati de modul in care vorbeste el, de faptul ca poate deformeaza sau nu emite anumite sunete. Pana la 4 ani, e foarte important ca el sa-si dezvolte adecvat vocabularul, sa cunoasca notiuni spatiale si temporale minime, sa formuleze propozitii si sa aiba o initiativa buna de comunicare. Puneti-i intrebari copilului dvs., solicitati-i sa va denumeasca diferite lucruri pe care le vedeti in jur atunci cand mergeti in parc sau la magazin. Solicitati-i, de asemenea, sa argumenteze din ce motiv prefera un anumit lucru in detrimentul altuia, de ce alege o jucarie si nu alta. Orice ati face, nu ii spuneti niciodata sa taca si nu ii spuneti niciodata ca spune prostii sau ca vorbeste prost. O asemenea atitudine poate avea efecte de inhibare asupra lui, chiar daca intentia dvs. nu e aceasta. Acest lucru nu inseamna ca nu putem sa il atentionam pe copil atunci cand face un dezacord gramatical, sau mai tarziu, in prescolaritate, sa il corectam atunci cand nu pronunta un anumit sunet, insa trebuie sa fim foarte atenti cum ii solicitam copilului sa se corecteze, sa reia cuvantul sau propozitia rostita gresit, astfel incat sa nu il jignim si sa nu dezvolte vreun sentiment de frustrare  fata de actul vorbirii. Pe masura ca copilul realizeaza ca poate spune corect acel cuvant sau acea constructie verbala, el va capata incredere in el si, chiar daca initial manifesta opozitie atunci cand incercati sa il corectati, de acum incolo va coopera mult mai usor.

     Din pacate, stimularea verbala a copilului nu este intotdeauna un aspect pe care parintii sa se concentreze, motiv pentru care exista destul de multe cazuri de intarzieri in dezvoltarea limbajului care ajung sa ne treaca pragul. Si tot din pacate, exista cazuri in care, in pofida unei stimulari adecvate din partea parintilor, copiii sa prezinte totusi astfel de intarzieri, din cauze care nu pot fi intotdeauna identificate. 

       



Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com