Ma pregatesc de ceva vreme sa abordez acest titlu, deoarece este unul foarte drag mie. Imi aminteste de inceputurile mele ca logoped, cand imi desfasuram activitatea doar in gradinite particulare. Am invatat, inca de atunci, ca fiecare copil este o provocare, o individualitate careia trebuie sa-i acorzi o atentie aparte. Am invatat ca ei sunt atat de diferiti, incat, pentru a avea rezultate optime cu fiecare dintre ei, trebuie sa-i abordezi diferit, personalizat, tinand cont nu doar de obiectivele pe care tu le urmaresti ca logoped, cat mai ales de particularitatile lui psihologice, dar si de ceea ce le place, de ceea ce ii motiveaza pe ei sa se implice cu drag in activitate.
Am invatat sa cos marionete de la o colega de facultate pe care o pretuiesc foarte mult. A manui o marioneta e o arta, doar stim. Stim de la teatrul de papusi. Marionetele create de noi nu sunt ca cele de la teatrul de papusi. Nu sunt pretentioase, ci confectionate din.... sosete! Dar sunt atat de haioase! Prima marioneta pe care am confectionat-o impreuna cu colega mea ma priveste si acum din raftul cu jucarii, parca intrebandu-ma "Cand ma mai duci la copii?". S-a uzat, mititica...
Primul copil care a iubit-o a fost C. El venea la gradinita la care lucram de la o alta gradi, special pentru intalnirile noastre de logopedie. Era un copil foarte istet si foarte simpatic. Desi avea, la nivel de pronuntie, mai multe sunete afectate (facea confuzii "S" - "Ş", "J"-"Z", "Ţ"-"CE", "CI"), mama a insistat sa lucram din start pe emiterea lui "R" pe care C. nu il spunea la acel moment. Astfel, a intrat in scena marioneta care a luat numele de "Orange" (ati ghicit, era confectionata dintr-o soseta portocalie!). C. s-a atasat atat de mult de micul prieten impreuna cu care facea exercitiile specifice emiterii sunetului "R", incat devenea o mare drama atunci cand il uitam pe Orange acasa. Dupa o luna de zile, C. reusea sa il spuna pe "R" izolat, cu o vibratie completa a limbii. Pentru un logoped aflat la inceput de drum, aceasta reusita era o mare realizare! Mi-au dat lacrimile cand am vazut ce frumos il spunea! Sigur ca nimic din toate acestea n-ar fi fost posibile daca terapia nu s-ar fi desfasurat cu constanta, de doua ori pe saptamana si daca prichindelul nu s-ar fi implicat cu tot sufletul in realizarea exercitiilor alaturi de marioneta, in oglinda!
De atunci, mi-am mai achizitionat si alte marionete, din magazine. De exemplu, sunt la Ikea astfel de marionete dintre care unele au limba mobila, fiind foarte utile logopezilor in activitatea lor, deoarece ei pot astfel sa ii arate copilului exact care este pozitia corecta de articulare a unui anumit sunet pe care doresc sa-l corecteze.
Astfel, in munca noastra, marionetele sunt foarte importante! Sigur ca nu toti copiii reactioneaza la fel la ele, dar majoritatea se imprietenesc cu ele si fara sa-si dea seama, ajung sa fie mult mai implicati in propria terapie. Acest lucru le influenteaza pozitiv si evolutia in terapie, iar progresele se vad altfel.
Astfel, in munca noastra, marionetele sunt foarte importante! Sigur ca nu toti copiii reactioneaza la fel la ele, dar majoritatea se imprietenesc cu ele si fara sa-si dea seama, ajung sa fie mult mai implicati in propria terapie. Acest lucru le influenteaza pozitiv si evolutia in terapie, iar progresele se vad altfel.
Lavinia Achim (Neacșu)
logoped
lavinia.achim86@gmail.com
