M-am gandit ca primul articol de anul acesta sa fie pe tema stimularii verbale a copilului. Voi face la inceput referire la copilul mic, dar as vrea sa va spun cateva lucruri si despre stimularea copilului de varsta prescolara. Sa-ncepem...
Va scriam mai demult ca, inca din primele clipe de viata, copilul are nevoie de stimulare verbala constanta. Acest aspect este foarte important pentru ca el sa se dezvolte normal din punct de vedere al limbajului, adica sa fie la zi cu achizitiile lingvistice. Ce inseamna a-l stimula pe copilul mic? Inseamna a i se vorbi tot timpul, a-l implica cat mai mult in contexte de comunicare tot mai diverse, chiar daca atunci cand e foarte mic, putem avea senzatia ca vorbim degeaba, pentru ca el nu ne intelege. Fiti convinsi ca faptul ca va aude vorbindu-i intr-un anumit fel, il determina sa se simta in siguranta si iubit. Asta mai ales pentru ca el poate face diferenta intre o vorba spusa pe un ton dragastos si o alta pe un ton rastit. Mai tarziu, la 11 luni -12 luni, datorita sunetelor, a zgomotelor pe care le percepe si a vorbirii celor din jur, copilul mic incepe el insusi sa rosteasca primele cuvinte. Dezvoltarea vorbirii copilului mic poate fi stimulata si de alte surse sonore din vecinatatea lui. De pilda, daca i se pune spre ascultare muzica sau radioul, sau mai tarziu, dupa 2 ani, daca urmareste desene la televizor. Atentie insa la mijlocul acesta care poate deveni foarte usor daunator copilului. Aveti grija sa gestionati foarte bine timpul pe care il petrece copilul dvs. la televizor (la varste mici, intre 2 - 4 ani, nu mai mult de 30 minute in fiecare zi), iar atunci cand se uita totusi la televizor, implicati-l din cand in cand in situatii de comunicare reala, care sa il smulga din atractia ecranului.
In primii ani de viata, stimularea verbala a celui mic trebuie sa se realizeze constant. Vorbiti-i cat mai mult si cat mai des, fara a fi preocupati de modul in care vorbeste el, de faptul ca poate deformeaza sau nu emite anumite sunete. Pana la 4 ani, e foarte important ca el sa-si dezvolte adecvat vocabularul, sa cunoasca notiuni spatiale si temporale minime, sa formuleze propozitii si sa aiba o initiativa buna de comunicare. Puneti-i intrebari copilului dvs., solicitati-i sa va denumeasca diferite lucruri pe care le vedeti in jur atunci cand mergeti in parc sau la magazin. Solicitati-i, de asemenea, sa argumenteze din ce motiv prefera un anumit lucru in detrimentul altuia, de ce alege o jucarie si nu alta. Orice ati face, nu ii spuneti niciodata sa taca si nu ii spuneti niciodata ca spune prostii sau ca vorbeste prost. O asemenea atitudine poate avea efecte de inhibare asupra lui, chiar daca intentia dvs. nu e aceasta. Acest lucru nu inseamna ca nu putem sa il atentionam pe copil atunci cand face un dezacord gramatical, sau mai tarziu, in prescolaritate, sa il corectam atunci cand nu pronunta un anumit sunet, insa trebuie sa fim foarte atenti cum ii solicitam copilului sa se corecteze, sa reia cuvantul sau propozitia rostita gresit, astfel incat sa nu il jignim si sa nu dezvolte vreun sentiment de frustrare fata de actul vorbirii. Pe masura ca copilul realizeaza ca poate spune corect acel cuvant sau acea constructie verbala, el va capata incredere in el si, chiar daca initial manifesta opozitie atunci cand incercati sa il corectati, de acum incolo va coopera mult mai usor.
Din pacate, stimularea verbala a copilului nu este intotdeauna un aspect pe care parintii sa se concentreze, motiv pentru care exista destul de multe cazuri de intarzieri in dezvoltarea limbajului care ajung sa ne treaca pragul. Si tot din pacate, exista cazuri in care, in pofida unei stimulari adecvate din partea parintilor, copiii sa prezinte totusi astfel de intarzieri, din cauze care nu pot fi intotdeauna identificate.
Lavinia Achim (Neacșu)
logoped
lavinia.achim86@gmail.com
