Despre evaluarea logopedica si importanta ei...

        Iata ca suntem la inceputul unui nou an scolar, atat pentru prescolari cat si pentru scolarii mai mari. E o perioada deosebita pentru cei mici care incep sa se obisnuiasca (unii din nou!) cu mediul organizat al unei gradinite sau scoli. E o perioada aglomerata pentru dvs., ca parinti, incearcand sa-i ajutati pe copiii dvs. sa fie cat mai pregatiti pentru ce ii asteapta in noul an scolar. E o perioada aglomerata si pentru logopezi, deoarece acum au loc evaluarile logopedice, atat in sistemul de invatamant de stat, cat si la gradinitele particulare.

        In general, la inceputul fiecarui an scolar, efectuam evaluarea pronuntiei copiilor, a celor care au 4 ani impliniti, dar investigam si cazurile de intarziere in dezvoltarea limbajului pe care ni le semnaleaza educatoarele, printre prescolarii de toate varstele. Cele mai frecvente cazuri sunt cele de tulburari de pronuntie (dislalii) cu unul sau mai multe sunete afectate. Ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca sunt foarte multi copii care prezinta astfel de tulburari. Dintre toti copilasii pe care ii evaluam la inceputul anului scolar, cel putin 70% au anumite dificultati de pronuntie. Din momentul in care le comunicam parintilor dificultatile cu care se confrunta copiii lor, este la latitudinea acestora daca ii inscriu sau nu la sedintele de logopedie. De multe ori, la gradinitele particulare, dar si la cele de stat, parintii si copiii lor au posibilitatea de a alege intre o multitudine de oferte de optionale: dans, inot, tenis, pian, pictura, modelaj, aikido etc. Din pacate, uneori parintii nu constientizeaza faptul ca aceste sedinte de logopedie nu constituie un optional oarecare, ci vizeaza un aspect foarte important al dezvoltarii copilului lor, si anume limbajul si vorbirea corecta.

         In cadrul cabinetului logopedic, evaluarea logopedica se realizeaza la prima intalnire cu parintii si copilul, sau cu adultul (dupa caz) si se poate prelungi pana la 2-3 intalniri. In cazul copiilor mici, e important sa le explicati inainte unde vor merge, pentru ca ei sa fie cat mai pregatiti pentru mediul nou in care vor patrunde si sa coopereze cat mai bine. In randul celor mici, pana la 3 ani, mai ales daca nu merg la gradinita, se intampla uneori ca cel mic sa nu coopereze prea mult de la prima intalnire, tocmai pentru ca nu e obisnuit cu noul mediu si cu logopedul. Toti copiii au nevoie de un anumit interval de timp pentru a se acomoda cu persoana logopedului si cu activitatea logopedica. Avand in vedere faptul ca interventia logopedica in cazul prescolarilor face uz, dincolo de metodele specific logopedice, de mijloace ludice foarte atractive pentru copii, perioada aceasta de acomodare poate dura uneori foarte putin. Perioada aceasta de acomodare depinde foarte mult si de modul in care logopedul stie sa se apropie de copil, astfel incat sa-l faca sa se simta bine si in siguranta.

           Evaluarea logopedica incepe cu completarea fisei logopedice, atunci cand logopedul afla de la parinte diferite date generale legate de copil, de scolarizarea lui si de familia din care face parte. Apoi, incercam sa aflam informatii despre sarcina mamei si despre nastere, pentru ca orice informatie din aceasta perioada si orice detaliu legat de dezvoltarea copilului in primii 1-2 ani ne pot fi utile pentru a depista si o eventuala cauza a manifestarilor pe care le prezinta copilul. Abia apoi urmeaza investigarea aspectelor ce tin strict de limbaj, incepand cu motricitatea organelor implicate in vorbire si continuand cu notiuni legate de vocabular, cu evaluarea pronuntiei, a ritmului in vorbire, a capacitatii de exprimare si frazare, a capacitatii de a vorbi independent etc.   

           Recomandam evaluarea logopedica oricarui copilas al carui parinte are intrebari cu privire la achizitia limbajului celui mic, sau la pronuntia lui, sau la ritmul sau de vorbire. Recomandam evaluarea pronuntiei acelor copii care au peste 4 ani, pentru ca pana la aceasta varsta nu e atat de important faptul ca cel mic deformeaza unele sunete, cat mai ales sa aiba o initiativa buna de comunicare, sa se faca inteles si sa foloseasca propozitii in exprimare. Dupa 4 ani devine importanta corectarea sunetelor afectate, iar aceasta perioada este optima in acest sens, pentru ca cel mic sa-si depaseasca dificultatile pana la intrarea in scoala.  Pentru cei cu dificultati de pronuntie care au ajuns la scoala, recomandam terapia logopedica pentru ca ei sa le depaseasca inainte ca aceste dificultati sa se manifeste in scris, influentandu-le rezultatele scolare, dar si imaginea de sine. Daca, in schimb, copilasul dvs. de 2 ani si jumatate sau 3 ani are putine cuvinte in vocabular si nu formuleaza propozitii simple, va recomandam evaluarea logopedica pentru a afla raspunsuri. Incercati sa depasiti vocile care va indeamna sa asteptati pana la 4-5 ani ca-si va da drumul singur. Astfel de copii au nevoie de stimulare verbala intensa, iar logopedul va poate ghida cum sa il ajutati pe cel mic sa se faca mai usor inteles.

Lavinia Achim (Neacșu)
logoped
lavinia.achim86@gmail.com

Interventie logopedica in afazie

       Pentru ca in postarea anterioara va spuneam cateva lucruri despre afazie, e firesc sa continuam prin a vorbi putin despre cum se intervine logopedic in cazul afaziei. Asa cum mentionam, afazia e un diagnostic logopedic ce caracterizeaza in general persoanele adulte, survenind, de cele mai multe ori, in urma unor accidente cerebrale sau traumatisme. Din pacate, am observat ca in ultimii ani apar tot mai frecvent cazuri in care accidentele acestea cerebrale survin la varste nu chiar inaintate, asa cum ne-am astepta, ci chiar la 30-40 ani. Desigur, cel mai frecvent apar la persoane mai in varsta, dar se inmultesc situatiile in care si persoane relativ tinere fac accidente cerebrale. In functie de severitatea acestora, pacientii pot ramane cu tulburari la nivelul limbajului, tulburari de tipul afaziei.

         Practic, acesti pacienti nu-si gasesc cuvintele, atunci cand incearca sa vorbeasca si emit altceva decat vor sa exprime. Uneori se pastreaza intelegerea, alteori intelegerea e si ea afectata. In functie de manifestari,  dar si de tipul si localizarea leziunii cerebrale, se pune diagnosticul de afazie, considerand tipurile de afazie despre care vorbeam in postarea anterioara. In general, medicul neurolog este cel care cunoaste problema medicala a pacientului si deci, cel care stie ce zone ale creierului au fost afectate, putand astfel acorda un prognostic cu privire la durata de recuperare a limbajului prin terapie logopedica. Din cazurile pe care le cunosc, multi pacienti care au suferit AVC-uri raman si cu tulburari motrice, de tipul hemiparezelor (pe partea dreapta sau stanga, in functie emisfera cerebrala afectata in urma atacului cerebral), necesitand astfel si interventie kinetoterapeutica.  

          Asa cum probabil va imaginati, este foarte dificil pentru pacientul cu afazie sa se trezeasca brusc in incapacitatea de a comunica cu ceilalti, motiv pentru care poate deveni foarte frustrat de situatia in care se afla. Tocmai de aceea, pacientul cu afazie necesita un suport sustinut din partea familiei sale, care trebuie sa il incurajeze pe toata durata proceselor de recuperare terapeutica logopedica si/sau kinetoterapeutica, sa il stimuleze continuu si sa urmeze cu strictete recomandarile terapeutilor. Astfel, un aspect esential in vederea recuperarii pacientului cu afazie este influentarea pozitiva a atitudinii familiei, precum si organizarea mediului in care traieste persoana cu afazie astfel incat sa se simta intr-un permanent confort fizic si psihic. Apoi, este la fel de importanta motivarea persoanei cu afazie in vederea implicarii active in procesul de recuperare, prin cresterea increderii in fortele proprii si consolidarea credintei ca unele dificultati pot fi depasite, dar ca acest lucru presupune efort sustinut si multa rabdare. 

            Interventia logopedica propriu-zisa are ca obiectiv principal dezvoltarea comunicarii verbale  a pacientului cu afazie. In cazurile in care limbajul avea un anumit nivel de dezvoltare, dar a fost deteriorat ca urmare a instalarii afaziei, logopedul are in vedere reconstructia limbajului. Logopedul are in vedere dezvoltarea motricitatii organelor implicate in vorbire, formarea capacitatii de articulare, formarea vocii, dezvoltarea intonatiei, introducerea ritmului in vorbire, dezvoltarea capacitatii de intelegere a limbajului vorbit sau scris, precum si reinstalarea limbajului scris-citit. Pe parcursul acestui demers pacientul poate prezenta tulburari de pronuntie (dislalii), care se corecteaza prin metode specifice. Obiectivul principal este acela de a se ajunge la o functionare normala a limbajului. Acest lucru presupune multa munca, multe exercitii realizate constant, in situatii variate, pentru a se forma automatismele verbale. Pentru reinstalarea limbajului scris-citit logopedul foloseste multe din procedeele din cele specifice corectarii dislexo-disgrafiei. La inceput, sedintele de terapie logopedica dureaza mai putin, sunt mai scurte, deoarece pacientul cu afazie oboseste repede. Treptat, durata sedintei poate creste, in functie de cat se poate implica activ persoana cu afazie. 

            In general, pacientul cu afazie poate fi recuperat logopedic chiar si in cazuri grave, dar asta doar dupa o interventie logopedica sustinuta, cu sedinte constante. Interventia logopedica poate dura intre cateva luni si 1-2 ani, iar durata acesteia variaza in functie de leziunile cerebrale si de tipul de afazie, de modul in care raspunde pacientul la terapie, de modul in care se implica familia pe intreaga durata a procesului terapeutic. Rezultatele in terapie depind si ele de prognosticul medical, dar si de constanta in terapie, de implicarea activa a pacientului, de sustinerea si stimularea permanenta din partea familiei.  



Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

Despre afazie...

       Dupa cum va promiteam intr-o postare anterioara, imi doream sa va scriu cateva cuvinte despre afazie, ca diagnostic logopedic. Asa cum poate va amintiti, o mentionam in postarea referitoare la tulburarile de limbaj specifice adultilor.

• Ce este afazia: afazia este o tulburare polimorfa a limbajului in care pot fi afectate mai multe functii ale limbajului (exprimarea verbala, intelegerea limbajului oral sau scris, capacitatea de a scrie sau de a citi).
• Cauzele afaziei: in afazie, tulburarile de limbaj sunt dobandite, ca urmare a existentei sau aparitiei unui traumatism cerebral, mecanic. Leziunea cerebrala este relativ focalizata si localizata, cel mai frecvent, in partea centrala a emisferei stangi. Literatura de specialitate vorbeste si despre afazia la copil, o afazie congenitala, daca acceptam ideea ca leziunea creierului s-a produs la fat, inainte de nasterea copilului.
• Manifestarile afaziei: afazia se manifesta prin tulburari la nivelul expresiei orale (a exprimarii verbale), tulburari de intelegere a limbajului vorbit, tulburari ale exprimarii scrise si tulburari de intelegere a limbajului scris. In functie de tipul afaziei, pacientii pot sa prezinte doar o parte din aceste manifestari. Practic, afazicul nu-si gaseste cuvintele pentru a exprima ce doreste sa comunice. In toate formele de afaziei exista un grup comun de tulburari, dintre care cele mai importante sunt: 

                       - disartria: tulburare de pronuntie mai grava decat dislalia si rinolalia, determinata de afectarea cailor nervoase implicate in vorbire; se manifesta prin vorbire confuza, neclara, monotona, disritmica, disfonica, cu rezonanta nazala.

                       - parafazie: inlocuirea, omisiunea sau inversiunea sunetelor in cuvinte, a silabelor sau a cuvintelor; de exemplu, inlocuirea unui cuvant cu altul asemanator ca forma (de exemplu, in denumirea imaginilor, pacientul inlocuieste "masa" cu "banca", "piciorul" cu "mana", iar in lectura cu voce tare "mana" cu "deget", "barca" cu "vapor" etc.).

                       - jargonafazia: construirea de noi cuvinte; discursul verbal al persoanei este bogat in parafazii, neologisme, dissintaxii (folosirea neadecvata a structurilor sintactice).

                       - dificultati in enumerarea automata.

                       - perseverare verbala.

                       - fenomene logoreice si ecolalice (de exemplu, repetarea intrebarilor care ii sunt adresate).

                       - amnezie verbala (imposibilitatea de pronuntare a unor cuvinte). 

                       - tulburari de intelegere.

                       - tulburari de executare a ordinelor.

                       - dificultati in a arata obiecte, in a denumi culori, in a reproduce un text.

                       - fenomene mai mult sau mai putin extinse de tipul alexiei si/sau agrafiei (nu mai poate citi sau scrie).

                        - tulburari ale constructiei gramaticale.

                        - tulburari de formulare verbala.

                        - pot aparea cuvinte parazite, interjectii, injuraturi etc. 

           De asemenea, in diferitele forme de afazie sunt afectate si alte functii, inafara limbajului, cum ar fi memoria, atentia, gandirea, inteligenta si apar desigur si modificarii deosebite in planul comportamental si in cel al personalitatii. 

• Tipuri de afazie: exista mai multe clasificari acceptate printre specialisti; principalele forme sunt:

                               - afazie senzoriala (mai numita si receptiva sau Wernike - in functie de locul leziunii cerebrale); mai este numita si surditate verbala deoarece pacientul aude, dar nu intelege; vorbirea este relativ fluenta, dar cu dificultati de pronuntie si de intelegere auditiva.

                             - afazie motorie (sau Broca): pacientul intelege, dar nu exprima; astfel, exprimarea verbala orala este saraca, apar tulburari de articulatie; vocabularul este redus; poate aparea mutismul.

                             - afazie mixta: apar manifestari din ambele forme anterioare; pacientul vorbeste putin sau deloc; vorbirea spontana este mai alterata decat vorbirea repetata.

                            - afazie globala: sunt afectate toate functiile limbajului (exprimare verbala, intelegere, scris, citit); apare cel mai adesea in urma unui accident vascular grav care afecteaza toata zona limbajului. 

          Despre terapia logopedica necesara in cazul diagnosticului de afazie vom vorbi intr-o postare viitoare. Pana atunci, vacanta placuta prichindeilor care au terminat cu gradinita si scolarilor care tocmai au terminat cursurile!



Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

Ce inseamna eficienta in terapia logopedica?

        Pentru ca a trecut ceva vreme de la ultima postare, pot spune ca ma intorc cu bucurie pentru a continua sirul articolelor si cu parere de rau pentru faptul ca programul incarcat nu-mi permite sa scriu mai des. Imi propusesem un articol despre afazie pe care il am in curs de pregatire momentan. Pana la finalizare, as vrea sa va fac cunoscute cateva aspecte legate de ce inseamna eficienta in terapia logopedica. 

      M-am orientat spre aceasta tematica indemnata fiind de experienta evaluarilor logopedice desfasurate la cabinet, atunci cand parintii, asa cum e si firesc de altfel, vin cu multe si importante intrebari pe care vor sa ni le adreseze, cu privire la demersul terapiei logopedice, la felul in care se desfasoara o sedinta, la durata terapiei etc. Am mai scris cate ceva despre aceste aspecte la rubrica "Intrebarilor frecvente". Una dintre cele mai des intalnite astfel de intrebari este urmatoarea: "Cat dureaza terapia logopedica?". Cu alte cuvinte, parintii sunt interesati sa stie de cate sedinte este nevoie pentru corectarea dificultatilor cu care se confrunta copiii lor. O intrebare cat se poate de pertinenta. In terapia logopedica, eficienta inseamna progres si este dezirabil ca aceste progrese sa se obtina intr-un timp cat mai scurt. Frumusetea profesiei noastre este tocmai aceasta, bucuria de a "vedea" acest progres, de a ne intalni fata in fata cu rodul muncii noastre. Insa ceea ce trebuie sa stiti, dragi parinti, este ca acest progres depinde nu doar de activitatea logopedului, ci si de caracteristicile copilului cu care acesta lucreaza, cu ritmul lui propriu de asimilare a lucrurilor pe care le are de invatat in terapie si, la fel de important, de modul in care dvs. insiva va implicati in terapia logopedica, realizand cu copilul temele pentru acasa si incercand sa aplicati recomandarile logopedului. 

         Prin urmare, atunci cand ne este adresata intrebarea cu privire la durata terapiei, din pacate nu putem da un raspuns foarte exact, tocmai pentru ca sunt atat de multi factori care influenteaza mersul terapiei. Nu exista un raspuns la aceasta intrebare care sa fie universal valabil tuturor copiilor sau tuturor cazurilor. Putem face insa un anumit prognostic pe baza experientei profesionale pe care o avem din cazuri similare cu cel al copilului dvs. Prognosticul, desigur, se face raportat la diagnosticul logopedic. Astfel ca in dislalii monomorfe (tulburari de pronuntie simple, cu afectarea unui singur sunet sau unui singur grup de sunete) corectarea poate dura cateva luni, in timp ce in cazul dislaliilor polimorfe terapia sa dureze chiar pana la 1-2 ani. De asemenea, in cazurile de afazie terapia este de asemenea de durata, necesitand sustinerea si implicarea maxima a familiei, pentru rezultate optime. Tot terapie de durata necesita si cazurile de intarziere in dezvoltarea limbajului. Pe toata durata terapiei implicarea parintelui este foarte importanta, la fel si motivatia copilului pentru activitate. Uneori copiii nu stiu care este scopul pentru care vin la cabinet, dar este foarte important sa fie abordati potrivit nivelului lor de intelegere si astfel, sa vina cu drag la cabinet. Daca ei vin cu placere, terapia va decurge mai eficient si progresele se vor vedea cu siguranta.
        Desigur, eficienta in terapia logopedica presupune reducerea pana la eliminare a manifestarilor pentru care parintii au venit cu copiii lor la logoped. Si asta intr-un timp cat mai scurt. Desigur, aceste manifestari nu dispar cu una cu doua, ci necesita multa munca din partea celor implicati. Nu suntem magicieni, si mai mult, lucram cu oameni, in majoritatea cazurilor prichindei cu personalitati si ritmuri diferite de dezvoltare. Eu vad acest proces terapeutic ca pe un triunghi, o alianta intre trei forte la fel de importante: copilul (sau persoana aflata in terapie), logopedul si parintele (familia persoanei aflate in terapie). Toate cele trei "forte" trebuie sa se implice pentru ca rezultatul sa fie eficient. Daca una dintre ele nu actioneaza la nivelul optim, intreaga evolutie in terapie este influentata in sensul intarzierii progreselor vizibile, obtinerii unor progrese mai mici sau al prelungirii terapiei pe o perioada mai lunga de timp. Parintilor care isi aduc copilul la logoped considerand ca acest lucru e suficient, nefiind necesar niciun alt efort din partea lor, le spunem ca ei trebuie sa duca mai departe ceea ce noi ii invatam pe copiii lor in acele sedinte de logopedie. 40 minute petrecute la logoped o data sau de doua ori pe saptamana este atat de putin comparativ cu restul timpului pe care copilul dvs. il petrece cu alte persoane, la gradinita, la scoala etc! Tocmai de aceea, are nevoie de dvs. pentru a-i aduce aminte din cand in cand ceea ce invata la sedintele de logopedie si a-l ajuta astfel sa aplice aceste lucruri in vorbirea lui de zi cu zi.


Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

         

Cum influenteaza tulburarile de atentie limbajul...

       Pentru ca toate procesele psihice sunt interdependente, influentandu-se reciproc, la fel si in momentul in care apar diferite tulburari la nivelul unuia dintre aceste procese, acestea pot atrage dupa sine manifestari specifice si in cadrul altor procese.

        Studiile arata ca aproximativ 30% dintre copiii cu deficit de atentie manifesta anumite intarzieri la nivelul dezvoltarii limbajului oral, mai ales in sfera nararii si in cea a capacitatilor de denumire sau evocare verbala. Aceste manifestari sunt mai vizibile dupa varsta de 8-9 ani, atunci cand in mediul scolar se face mai des apel la aceste functii ale limbajului oral. De exemplu, atunci cand are de povestit ceva, copilul ar trebui sa poata sa-si foloseasca atentia selectiva pentru a putea nara elemente semnificative ale intamplarii, in raport cu altele secundare. Un copil cu deficit de atentie va prezenta mai degraba detalii, scapandu-i din vedere aspectele esentiale ale povestirii. De asemenea, unii copii pot, la nivelul povestirii, sa sara de la una la alta, trebuind mereu redirectionati catre ordinea intamplarilor povestirii. Acesti copii pot sa intampine dificultati la nivelul formularii propozitiilor. Ei intrerup frecvent conversatia adultilor, schimba des subiectul si tind sa se enerveze atunci cand nu reusesc sa se faca intelesi si sa-si exprime corespunzator nevoile.
        De asemenea, acesti copii cu tulburari de atentie pot intampina si dificultati la nivelul lecturii, manifestate fie prin perturbari la nivelul intelegerii textelor citite, dar si prin inversiuni, omisiuni, substituiri sau adaugari de cuvinte sau parti de cuvinte. Ei realizeaza deseori confuzii intre cuvintele cu forme asemanatoare sau nu le recunosc corespunzator.
         Pe langa acestea, copiii cu deficit de atentie, atunci cand ajung la varsta scolara, pot intampina deseori si dificultati la nivelul limbajului scris. Disgrafia unui astfel de copil se poate manifesta variat, fie prin omisiuni, substituiri, inversiuni, adaugari de litere, cuvinte, portiuni de cuvinte, fie prin nerespectarea spatiului grafic sau prin dificultati in respectarea regulilor gramaticale si ortografice.
         Insumand aceste date, putem deduce ca deseori copiii care prezinta tulburari de atentie pot intampina si dificultati de invatare, dislexie, disgrafie, discalculie. Desigur ca si terapia logopedica desfasurata cu astfel de copii capata anumite trasaturi specifice. Asta nu inseamna ca ea nu poate fi realizata cu rezultate optime. In primul rand, e necesar sa luam in considerare faptul ca atentia poate fi educata. Astfel, la nivelul prescolarilor (cei care reprezinta pana la urma majoritatea celor inclusi in programe de terapie logopedica) am observat o evolutie foarte buna a acestor copii, cu ameliorarea considerabila a deficitului de atentie, de-a lungul terapiei. In mod evident, e foarte important cat de mare este deficitul de atentie al acestor copii, dar si modul in care intervine logopedul.
      In continuare aveti cateva elemente importante de luat in considerare la nivelul interventiei asupra limbajului si comunicarii la copiii cu tulburari de atentie:
- diminuati numarul de instructiuni enuntate simultan;
- vorbiti clar, intr-un ritm moderat, facand pauze, pentru a facilita intelegerea;
- insistati pe cuvintele-cheie;
- verificati daca copilul a inteles ce i s-a spus inainte de a schimba subiectul, solicitandu-i sa va spuna ce a inteles; daca este necesar, completati sau reformulati;
-  atrageti-i copilului atentia inainte de a-i vorbi, asigurati-va ca isi priveste si isi asculta interlocutorul.
         Dincolo de aceste aspecte, atat in terapia logopedica cat si in orice alta activitate desfasurata de catre copilul cu deficit de atentie, este foarte importanta stimularea pozitiva a copilului, incurajarea si recompensarea lui pentru fiecare lucru pozitiv pe care il realizeaza in cadrul activitatii respective.

   

Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com

Scrisul in oglinda...

Scrisul in oglinda reprezinta o forma neobisnuita de scris, intalnita atat la persoane sanatoase, cat si in cazuri de diferite tulburari neurologice. Este deseori asociat cu persoanele stangace, deoarece este frecvent intalnit in cazul acestora, dar apare cu prevalenta si in cazul limbajelor native care folosesc in mod traditional scrierea de la dreapta spre stanga, inclusiv limbile chineza, japoneza si ebraica.  

Dupa literatura romana de specialitate, scris-cititul ca in oglinda apare mai frecvent in cazul debilitatii mintale grave, precum si la copiii stangaci. Asemenea copii scriu frecvent de la stanga la dreapta si percep scrisul corect cu literele vazute in oglinda. Uneori, o astfel de tulburare se poate datora unor afectiuni ale encefalului, cauzate fie de meningite, fie de dereglari la nivelul emisferei drepte (in zona parietala inferioara a creierului) cauzate de diverse disfunctii neurofiziologice.

Scrisul in oglinda apare uneori ca o etapa normala in insusirea scrisului, atat la copiii dreptaci, cat si la stangaci. Pentru prescolari, scrisul de la dreapta la stanga se realizeaza deseori fara ca ei sa observe. La unii copii, apar inversiuni intre litere sau cifre, pe cand la altii scrisul este efectiv in oglinda. La un copil de 4 anisori, acest lucru nu e de speriat, intrucat la aceasta varsta, creierul lui se concentreaza mai mult pe a scrie literele una dupa alta, decat pe directia de scriere. Intre 5 si 8 ani, copilul isi insuseste conceptele de stanga – dreapta, iar copilul reuseste mai usor sa se concentreze si pe directie. Scrisul in oglinda nu trebuie sa-i ingrijoreze pe parinti, decat daca manifestarea persista si dupa varsta de 8 ani, caz in care ar putea fi asociat: unor tulburari de invatare, folosirii deficitare a limbajului, unor tulburari oculo-motorii, tremurului motric, tulburarilor de orientare spatiala etc. 

In cazul adultilor, scrisul in oglinda apare in urma unor atacuri cerebrale localizate in emisfera stanga, atunci cand persoana ramane cu hemiplegie dreapta si, nemaiputand utiliza mana dreapta pentru scris,  invata sa scrie cu stanga. Scrisul in oglinda cu mana stanga poate aparea si in unele cazuri de afectiuni neurodegenerative, cum ar fi boala Parkinson.

Un copil scrie in oglinda atunci cand inverseaza directia scrisului, sau chiar forma literelor, astfel incat scrisul lui este devine lizibil prin postarea unei oglinzi in fata lui.

Asa cum afirmam mai sus, aceasta tendinta este mai frecventa printre copiii stangaci. Scrisul in oglinda se poate corecta, insa se pare ca in unele cazuri de adulti care scriau in copilarie in oglinda, le este mai convenabil ca si la maturitate sa faca acest lucru. 

In cazul copiilor de pana la 8 ani care scriu in oglinda este important sa nu-i opriti din demersul grafiei, nici sa-i corectati. Daca o faceti, cel mic va percepe ca fiind gresit ceea ce face, iar in timp ar putea sa capete o repulsie fata de aceasta activitate. Atunci cand copilul va roaga sa verificati daca a scris corect, ii puteti arata cum sa faca literele invers, fara a insista pe acest lucru. Sansele sunt foarte mari ca, in timp, corectarea sa se realizeze de la sine. Pana la acel moment, incurajati-l sa scrie, chiar daca i se mai intampla sa faca greseli. La scoala, in clasa I, invatatoarea va stabili niste limite clare, astfel ca pana in clasa a II-a majoritatea acestor copii rareori mai inverseaza cate o litera.

Cum se corecteaza scrisul in oglinda?

In primul rand, incercati sa va asigurati, si dvs. si invatatoarea, ca de fiecare data cand copilul incepe sa scrie, sa o faca de la stanga spre dreapta. E nevoie sa-i amintiti frecvent acest lucru, sau chiar sa ii marcati printr-un semn in stanga-sus a paginii, pentru ca el sa-si aminteasca de unde trebuie sa inceapa. Atunci cand manifestarea persista, e indicat sa-i dati mai multe exercitii de scriere, de copiere a unor texte, pentru ca prin exercitiu se va deprinde sa scrie corect.

O data inceput exercitiul si desfasurat constant, rezultatele vor incepe sa apara. In cazul in care tendinta persista si nu se observa rezultate in primele luni de interventie prin exercitii clare, puteti sa va adresati unui logoped care sa va ofere mai multe informatii, dar si mai multe metode de interventie.

Este important ca pe toata aceasta perioada, atat copilul, cat si parintele sa aiba rabdare si incredere, iar in cazul in care copilul este stangaci, informati-va cu privire la aspectele ce tin de tehnica potrivita de scris in cazul unui copil stangaci, pentru a-l ajuta sa isi corecteze scrisul in oglinda.

Lavinia Achim (Neacșu)
logoped 
lavinia.achim86@gmail.com