Tulburarile scris-cititului se afla intr-o stransa dependenta cu specificul limbii. Structurile lingvistice, particularitatile de limba, particularitatile de limbaj au un impact deosebit asupra modului in care apar si se dezvolta tulburarile scris-cititului. In limba engleza, de pilda, domina tulburarile cititului, pe cand in limba romana, cele ale scrisului (cu toate ca cele doua procese se invata simultan). Totusi, indiferent de limba, cand exista o tulburare la nivelul unuia dintre procese, acest lucru influenteaza si celalalt proces, dar la un nivel mai putin accentuat. Din acest motiv, ne vom referi in continuare la "scris-citit", ingloband astfel ambele procese.
Aceste tulburari se impart in:
- - tulburari partiale ale scris-cititului: disgrafia (pentru scris) si dislexia (pentru citit); aceste tulburari le putem intalni atat pe fondul intelectului normal, cat si in caz de intelect deficitar (la deficienti mintal), la cei cu deficiente senzoriale (de auz sau vaz) sau la bolnavii psihic; de asemenea, aceste tulburari pot fi de sine-statatoare, sau pot aparea pe fondul unor deficiente sau al altor tulburari de limbaj.
- - tulburari totale ale scris-cititului: agrafia (pentru scris) si alexia (pentru citit); ele nu se intalnesc pe fondul intelectului normal; de cele mai multe ori, ele sunt asociate altor tulburari ale limbajului (de exemplu, afazia, alalia); apar des in deficitul grav de intelect, la bolnavii psihic etc.
Federatia Mondiala de Neurologie (1968) defineste tulburarile scris-cititului ca reprezentand tulburari ce "apar la copiii care, in ciuda unei experiente de clasa conventionale, nu pot dobandi abilitatea de a citi, de a scrie, de a silabisi corespunzator ablitatilor lor intelectuale". Din literatura de specialitate de la noi, E. Verza (2003) defineste dislexo-disgrafia ca fiind o incapacitate paradoxala in invatarea scris-cititului ce se manifesta prin confuzii constante si repetate intre fonemele asemanatoare din punct de vedere acustic, literele si grafemele lor, inversiuni, adaugiri si omisiuni de litere, grafeme, cuvinte si propozitii, dificultati in combinarea cuvintelor, tulburari ale lizibilitatii, plasarea defectuoasa in spatiul paginii a grafemelor, alcatuirea acestora inegala ca marime si forma, alcatuirea de texte lacunare, neorganizate, ilogice.
In ceea ce priveste cauzele tulburarilor scris-cititului, e interesant sa stiti care sunt principalele doua aspecte in determinarea acestora:
- faptul ca exista o relatie directa intre tulburarile scris-cititului (mai ales ale scrisului) si tulburarile de motricitate si psihomotricitate; s-a constatat statistic ca cei care au tulburari de motricitate si psihomotricitate prezinta tulburari ale scris-cititului in proportie de 80%, in timp ce cei care nu au astfel de tulburari, prezinta tulburari ale scris-cititului in procent de 11-12 %.
- insusirea deficitara a abilitatilor de scris-citit, la nivelul claselor I si a II-a: aceasta poate avea la origine metode inadecvate de predare a scris-cititului (copilul e invatat incorect), o relatie deficitara copil-invatator (aceasta poate fi nemotivanta pentru copil), factori care genereaza mediul inconjurator (scoala) si care au o influenta negativa asupra personalitatii copilului.
Inafara acestor frecvente conditii in generarea tulburarilor scris-cititului, mai amintim si alti factori ce se refera la inteligenta copilului (atunci cand ea e deficitara), diferite tulburari senzoriale, dereglari la nivelul psihismului sau existenta altor tulburari de vorbire, precum ar fi cele de pronuntie, care daca nu sunt corectate pana la varsta scolaritatii, pot sa se transpuna in scris-cititul copilului.
Un diagnostic cert de dislexo-disgrafie poate fi pus doar dupa ce copilul a parcurs o perioada minima de insusire a scris-cititului, adica cel putin la sfarsitul clasei I. In cazul deficientilor mintal si a celor cu intelect liminar, perioada se prelungeste pana la finele clasei a II-a.
Pentru ca spectrul tulburarilor de scris-citit este unul complex si bogat, voi trata in postari viitoare aspecte legate de clasificarea dislexo-disgrafiei, manifestari ale tulburarilor scris-cititului, dar si elemente ce tin de terapia logopedica a acestor tulburari.
Lavinia Achim (Neacșu)
logoped
lavinia.achim86@gmail.com
