Despre terapia balbaielii...

    Pentru ca fiecare tulburare de limbaj isi are si terapia proprie, m-am gandit sa adaug si cateva cuvinte despre posibilele interventii in cazul balbaielii. Datorita faptului ca, asa cum mentionam anterior, balbaiala poate avea la baza diverse evenimente stresante sau emotionale extrem de intense, in terapia eficienta a balbaielii pot fi luate in considerare mai multe modalitati de interventie, ce ar trebui combinate:

1. Terapie logopedica -> aceasta poate include:

  - abordari psihologice, precum consiliere, fortificare personala, terapie cognitiv-comportamentala etc.;          

          - desensibilizare si reducerea tendintei de a evita situatiile comunicationale;       

          - cresterea fluentei in vorbire;

          - controlul respiratiei, al relaxarii si al anxietatii;

           - dezvoltarea aptitudinilor sociale si comunicationale.

     2.  Hipnoterapie.

   3.  Tratament medicamentos: unii doctori de familie prescriu diverse medicamente pentru adultii care se balbaie, ca tratament de scurta durata.

    

     4. Psihoterapie.

   

    5.  Dispozitive de feedback auditiv: in ultimii ani au aparut pe piata, pentru persoanele care se balbaie, cateva dispozitive care modifica modul in care oamenii isi aud propria vorbire. Aceste dispozitive se monteaza fie intr-o ureche, fie chiar in ambele urechi, oferindu-le oamenilor posibilitatea de a auzi propria vorbire cu o mica intarziere, cu eliminarea sunetelor care afecteaza timbrul si cu modularea vocii.

   6.  Altele: din cand in cand, diverse persoane organizeaza cursuri, de obicei pentru adulti cu balbaiala, dar tot mai des extinse si pentru copii,. Aceste cursuri au la baza, deseori, propria lor experienta cu privire la balbaiala sau un tratament propriu. Aceste cursuri tind sa adordeze in aceeasi maniera toti clientii.

    Terapia logopedica a balbaielii:

      Cand vorbim despre terapia balbaielii, trebuie neaparat sa avem in vedere faptul ca balbaiala este deosebit de rezistenta la corectare. Interventia logopedica, pentru a fi eficienta, se recomanda a fi insotita, cel mai adesea, de psihoterapie. La nivel logopedic, se au in vedere restabilirea ritmului respirator si a fluentei verbale.
        Principalele metode logopedice folosite sunt:

• vorbirea prelungita, cantata sau monotona;
• folosirea unei vorbiri melodice sau cantate, prin prelungirea sunetelor;
• selectarea cuvintelor, consoanelor critice si adoptarea unei corectari ca in cazul tulburarilor de pronuntie, introducandu-se in paralel vorbirea ritmica, odata cu invatarea asezarii limbii intr-o anumita pozitie caracteristica emitrii corecte a sunetului respectiv;
• restabilirea fluentei verbale: silabisirea, prelungirea sunetelor, continuitatea tonului vocal, coarticularea sunetelor, intreruperea si reluarea vorbirii (procedeul STOP-GO), procedeul asocierii pronuntiei cu scrisul, citirea sonora;
• exersarea vorbirii de la simplu la complex: intai a cuvintelor critice, apoi a propozitiilor simple, dar critice; recitarea unui text cunoscut; povestirea; folosirea conversatiei;
• pentru limba romana un rol esential il au exercitiile de respiratie, exersarea vorbirii de la simplu la complex, vorbirea concomitenta cu logopedul, vorbirea reflectata, vorbirea independenta; se folosesc: introducerea ritmului in vorbire (prin metronom), introducerea gestului adecvat (ca mijloc ce sustine declansarea vorbirii), introducerea cantatului (alungirea sunetelor, cuvintelor la care are dificultati persoana implicata in terapie); 
• unii logopezi opteaza si pentru procedeul masticatiei (persoana trebuie sa-si inchipuie ca in loc sa vorbeasca, mesteca) si procedeul practicii negative (i se solicita persoanei care se balbaie sa incerce sa se balbaie si mai tare, cu scopul de a dezvolta o reactie negativa cu privire la fenomenul balbaielii; acest procedeu se recomanda a fi aplicat cu restrictie, deoarece implica posibilitatea de a nu obtine efectul dorit);
• exercitii pentru antrenarea discernamantului auditiv: exersarea intonatiei; exercitii de accentuare; exercitii de modulare a intensitatii; exercitii de variatie a tempoului.

Lavinia Achim (Neacșu)

logoped
lavinia.achim86@gmail.com

Balbaiala - informatii de baza

• Cat de multi oameni se balbaie?

    Studiile arata ca aproximativ 1%din populatia larga se balbaie. Procentul celor care s-au balbait, cel putin o data in viata, este de 5%.   

•  Ce fel de oameni se balbaie?

    In cazul copiilor mai mari si al adultilor, se balbaie mai mult barbatii decat femeile. Raportul este de 4:1. In cazul copiilor mici, raportul este aproximativ 2:1, fapt care sugereaza ca in cazul fetelor dificultatile sunt depasite mai usor. Cei care se balbaie nu sunt cu nimic diferiti comparativ cu ceilalti oameni, din punct de vedere intelectual, emotional etc.

    Exista numeroase personalitati care se balbaie sau s-au balbait in trecut, fapt care indica multitudinea de profesii pe care le pot avea cei care se balbaie. Dintre acestea, se numara: 

      - sefi de guvern sau de stat: Winston Churchill, King George VI, imparatul Claudius;
     - actori: Marilyn Monroe, James Earl Jones, Rowan Atkinson, Bruce Willis, Julia Roberts, Hugh Grant;

      - cantareti: "Scatman", Gareth Gates, Carly Simon;

      - prezentatori: Martyn Lewis, Nicholas Parsons;

      - scriitori: Lewis Carroll, Margaret Drabble;

      - oameni de stiinta: Steven Hawking, Charles Darwin;

      - sportivi: Tiger Woods;

      - compozitori: Andrew Lloyd Webber.

• Cand debuteaza balbaiala?

    In copilarie, vorbirea mai putin fluenta poate fi luata ca etapa in dezvoltarea limbajului copilului. Din dorinta de a emite cat mai corect cuvintele, copiii pot repeta anumite silabe ale acestora de 1-3 ori. Pana la varsta de 4-5 ani, acest lucru poate fi considerat normal, iar balbaiala este considerata de natura fiziologica. Dupa aceasta varsta, ea capata importanta logopedica. La copii, balbaiala in sine incepe frecvent intre 2 si 5 ani. Exista tendinta ca acesti copii sa depaseasca aceste dificultati in mod spontan. 

    Exista putine cazuri in care ea sa apara in adolescenta. In cazul adultiilor, balbaiala poate surveni ca urmare unor probleme neurologice, a unui atac cerebral sau a unor rani la cap. Uneori, balbaiala se datoreaza unor evenimente traumatice sau a unor perioade foarte stresante.  

•  Balbaiala e ereditara?

    Ereditatea nu poate fi invocata, decat in anumite cazuri in care, intr-adevar, balbaiala apare la generatii succesive. 

• Care sunt cauzele aparitiei balbaielii?

    Un raspuns scurt ar fi acela ca inca ele nu sunt cunoscute cu exactitate. Unele studii sustin ca ar exista diferente in ceea ce priveste activitatea cerebrala la persoanele care se balbaie, comparativ cu cele care nu se balbaie. 

• Factori care deseori pot reduce balbaiala:

- vorbirea intr-un mod alterat; aceasta implica si folosirea unui accent sau a unei voci diferite, vorbirea mai lenta, vorbirea in soapta, vorbirea monotona; unele persoane sustin chiar ca in timp ce interpreteaza un rol pe scena, nu se mai balbaie;

- vorbirea in acelasi timp cu o alta persoana sau cu alte persoane;

- citirea - in cazul unor persoane (poate pentru ca in aceasta situatie, cuvintele sunt la indemana, ele nemaitrebuind cautate in minte);

- citirea aceluiasi pasaj de mai multe ori (este uneori denumita "efectul de adaptare");

- vorbitul cu copii mici sau cu animale;

- cantatul (se intalnesc foarte putini adulti care sa se balbaie in timp ce canta; cantatul presupune vibrarea continua a corzilor vocale, respiratie controlata, precum si implicarea unei parti diferite a creierului);

- vorbitul cand sunteti singuri sau cand va simtiti relaxati;

- apelul la factori care distrag atentia de la discurs, cum ar fi lovitul cu pixul pe masa in timp ce vorbesc; acest gest ii face sa nu se gandeasca la discursul lor, fapt care pare ca ar reduce pe moment balbaiala.

• Factori care deseori agraveaza balbaiala: 

- vorbitul la telefon;
- vorbitul in fata unui grup de persoane, mai ales in situatiile in care vorbitorul nu le cunoaste;
- solicitarea de a furniza informatii specifice, precum nume, adresa, data nasterii;
- conversatia cu figuri autoritare;
- cititul - pentru anumite persoane;
- situatiile stresante (spre exemplu, interviurile);
- alcoolul - in cazul unora, reduce balbaiala, pentru ca ii relaxeaza; in alte cazuri, o agraveaza, el influentand controlul asupra discursului;
- emotiile crescute (spre exemplu, anxietatea).

         * informatiile din acest articol au fost confruntate si cu studii europene din domeniu (Turnbull & Stewart, 2010).

Lavinia Achim (Neacșu)

logoped
lavinia.achim86@gmail.com